Trust fall fail

you Think too much

  Ca fata visurilor noastre are un efect tîmpit asupra fiecăruia se știe. Ca te face sa spui lucruri pe care nu credeaţi ca o sa le spui vreodata, si asta. Ca te face mai frumos, mai destept...mai orice vrei tu....se poate presupune, dar ca îţi da superputeri, știai? Ei bine este adevărat. 
  Nu ti s-a întâmplat sa vrei sa faci ceva extrem cînd ea este prin preajmă chiar dacă nu ai mai făcut asta niciodată? Nici măcar nu ai încercat, nici măcar nu ai visat ca ai putea sa încerci sa faci lucrul ăla?

  Imagineaza-ti o seara de vară, un parc, tu acolo cu toți prietenii tai, Ea si cu prietenele ei, afara senin, vîntul care îţi răvăşeşte freza si gandurile cu ea iar  totul este asa de plăcut. Miroase a iarba proaspătă si un sentiment straniu pluteşte în aer. Dintr-o data, unu din prietenii tai zice fraza aia care încă nu a luat Oscarul deşi ar fi trebuit:

   -"N-ai curaj...."

  Nici nu mai contează ce urmează după, oricum tu deja nu mai auzi iar creierul tău deja a selectat răspunsul:

   -"Cine mă eu? Puff!"

  Tu, rămâi uimit si te întrebi pe tine în mintea ta acolo:

   -"Helloooouu! Bai auzi, noi sigur putem sa facem asta?"

   -"Taci mă că stiu ce fac. Ai încredere în mine, Superman te fac. Superman." îţi răspunde cineva de acolo din´nauntru tău, pe numele ei scurt SuperÎncrederea de Sine.

  Ridici sprîncene si te lași purtat de val...si de drogurile care abundă în capul tău, efecte psihoanalgezice provocate de prezenta Ei. Și nu contează, că este un triplu salt mortal, flicul pe spate, să înoti gol într-un acvariu plin de rechinii, bungee-jumping într-un vulcan activ sau s-o înjuri pe mama lui Chuck Norris, nu conteaza, astăzi, tu....eşti pregătit.

   Eşti asa de pregătit încât culmea este ca toate lumea te vede pregătit si pană nu eşti deja trecut cu mult peste jumătatea provocari acolo unde nu mai este cale de intoarcere, nu eşti conștient ca o sa îţi iei cea mai mare lovitură din cariera, acolo de fata cu toți prietenii tai si cu ea, fata visurilor tale.

   Și cînd ajungi acolo agățat parca ireal undeva la jumatatea ridicolului, plutind între realizare si nimic, auzi o voce în interiorul tău, șoptind parca doar pentru sine. Trei litere în cea mai groaznică exclamaţie ever:

   -"Ups!"

  Si de acolo simti cum ți se inmoaie genunchi, bratele apoi ti se taie filmul. (Poate) te trezeşti în drum spre spital, (poate) pe masa de operație sau (poate) dupa săptămânii de coma, (poate) te uiti în jur si nu iti dai seama ce se întâmpla. Iei o gura mare de aer si tipi acolo in tine:

   -"Hey! Este cineva aici? Ce s-a întâmplat?

Și îți răspunde o voce, singura voce capabilă să îți spună ce s-a întâmplat, vocea lui Superman, a mamei lu Chuck Norris si a SuperIncrederi de sine, toate la un loc:

   -"Mama frate, ai fost grozav. Dacă te-ai fi văzut cum ai leșinat cînd ai dat cu capul de piatra aia, să vezi cum săreau șiroaiele de sânge din tine, a fost awesome! AWESOME! Am salvat totul pentru tine în HD poate vrei sa vezi.....

                                            Trust Fall Fail - sau "N-ai curaj sa..."


                                                                                                                                 (to be continued)