vineri, noiembrie 23

Hai să ne domnim...

De atâtea ori aud expresia: "Respectul care-l ai este acelaşi care-l dai"
Sunt de acord, dar scuză-mă... Ni se cam urcă la cap treaba asta cu respectul. Si cam avem pretenţii, mult prea mari de cele mai multe ori, si tratăm lumea de la un așa nivel de parcă ...

Să-i dăm drumu'...
Mă aflam în eterna și fascinanta Românie, mai exact in Ardeal, unde tot românul se crede Domn.. Sună telefonul în casă și din instinct ridic receptorul.
- "Alo, da?" deodată o voce cam la 40 de ani îmi răspunde...
- "Alo da, aș dori să vorbesc cu X-lescu (ăl bătrân)"
- "Imi pare rău dar momentan nu se afla acasă"
- "De acord, o zi bună!
... De obicei sunt curios, ca orice om, și-ntreb:
- "Dar nu te supăra... din partea cui îi zic că l-au sunat?"
- "Spuneți-i că a sunat din partea lui Cutărescu"
- "Ok, la revedere! (la revedere....pentru că. chiar aveam să-l văd pe cretin)

Peste o jumătate de oră intră în casă cu mii de furii pe el, patriarhul casei...
-"Ce copil needucat avem în caaasă!!!"
-"Nici nu iți controlezi gura când vorbești!!!"
-"Dar cu cine ai crezut ca stai de vorbă?"

Și atacat simțindu-mă, intreb ... "-Eşti bine, te-ai lovit grav cu ceva în cap? Oare cărei durerea ce te-apasă?"
-"M-am intâlnit in oraș cu "Cutărescu" și mi-a făcut o morală de mi-au piuit urechile. Mi-a spus că l-ai tratat de la egal, că nu i-ai vorbit cu dumneavoastră
-Cum ai vorbit așa de grosolan cu "Domnul Cutărescu"?? Tu știi bine cine este? Unde ai de gând s-ajungi în halul ăsta de obraznic needucat ce eşti?"
Deja mirarea mea se îngroșa din ce mai tare, "-Oare cine-i acest Domn Cutărecu?"

Zis și făcut, peste o juma' de oră sună la ușă cineva, deschid și realizez că domnul care tot cerea "Domnia" era instalatorul de apă.... Intră in casă și-mi aruncă o privire de aia gen" -Te iert pentru ca-l ştiu pe tacto'....
Mi-a venit așa un fior de parcă mai aveam puțin si-i ziceam:
"-Sa nu se supere Măria ta, pentru că necioplitul rob prezent, de multe ori îl ia gura pe dinainte, si mai zice prostii. Pierde din cont locul care-i apartine. Insist, luați acest bici și biciuiti-mi spatele drept răsplata, rogu-te!!"

Nu vreau să dezapreciez nici un instalator pentru funcția pe care o are, ci doar vreau sa subliniez faptul ca nu conteaza ceai fii, doctor, maturator, cămătar, barbutangiu... domne, tre' să-l domnești. Păi crăparar' carnea-n mine și tot no' fac. Cu anumite persoane care-și urcă ei respectul pe care... ar merita sau nu, ei si-l dobandesc, nici nu mă mai încurc.

Needucatul de mine...


///made///of///steel///

joi, noiembrie 22

Din categoria: "De la lume adunate 5"

   Ei bine cum v-a fost ziua? Pe aici un pic racorica dar merge.Acum este cald aici la geam...langa calorifer. Asa ca am scos inca o poezia la lumina becului. Haide sa vedem daca va place:

VIITORUL


Intotdeauna mi-a fost teama de viitor
Nu stiam nimic despre el
Nici cand vine,
Nici daca sta....Nimic!
Se stia doar atat: VA FI!

Am asteptat inca un an viitorul
Viitorul cel bun
Dar...n-a venit.
Ba, in fiecare zi
mi-a trimis pe alcineva
Aceeasi persoana,
Acelasi raspuns mecanic:
"Prezentul" - spunea 
si se grabea,descarca repede povara la poarta
Nu se uita daca ploua, daca-i soare
O punea jos si pleca.

L-am intrebat odata:
"Spune-mi de fapt, cine esti?"
...mi-a facut cu mana...
"Este tarziu" - a soptit
si-a plecat.

Am inteles ca "Prezentul tarziu" e trecut
O galerie de tablouri
Care nu mai sunt ale tale
Sunt ale fiecaruia...sau, ale nimanui....
Critici vin, pleaca
Si nici macar nu se plateste intrare.

Prezenul. Chiar... grabitul prezent 
A trecut pe langa mine
Mi-a implinit vreo dorinta, m-a ranit, m-a legat
Dar a fost
In schimb viitorul nu a trecut niciodata...
Nici nu cred ca ca o sa mai treaca
Nu cred ca mai este viitor.

Cine sa-mi spuna acum daca maine
V-a mai fi viitor?...
Nu va fi
Cata vreme pe lume se moare
Cata vreme pacatul mai este
Viitorul nu va fi

Din categoria: Confundam metrou' cu BeautyCenter

  În primul rand... multumiri autorului acestui blog pentru permisiunea si inconstienta faptului ca mi-a dat voie sa postez...

Sa-i dam drumul... (nu uitati ca este doar pentru a face un pic haz de necaz, si nu generalizez, doar cine se simte)

              Confundam metroul, trenul sau eventual autobuzul cu un salon de frumusete.. (si vreau sa fiu impartial, dar de data asta a sosit randul fete-lor) Da!!! chiar o face-ti, adica ce crezi tu ca inseamna sa te aranjezi un pic inainte de a ajunge la munca?
             Eu sunt de acord ca ai iesit din casa in tromba ca nu ti-a ajuns destul 2 ore in baie pana te-ai dusat, spalat pe dinti, uscat la par, si sa nu uitam de bodymilk-urile de fel si fel de culori (nici odata n-am sa inteleg faptul cu body milcu'... adica ziceti ca va hidrateaza pielea, si ca se da dupa ce ati facut dus. bun atunci ce tip de dus ai facut?? Te-ai dusat cu praful din punga la aspirator?). Cu toate astea nici n-ai luat micul dejun pentru ca n-ai avut timp, logic.
           Punctul in care vreau sa adancesc atentia este urmatorul... din momentul ce stati jos, cautati frumos in geata fermecata (as pune pariu ca geanta unei fete este o gaura neagra in Spatiu-Timp) si incepeti sa scoateti obiectul principal al unei fete... OGLINDA. va uitati in ea cu o grija foarte rapida si ce ziceti dupa ce ati stat 2 ore in baie?? "arat ca draq"... nemultumite cu aspectul mult prea nengrijit incepeti a scoate din geanta(star gate) voastra fermecata obiectu "namber oan": PENSETA. si incepeti secerisu' de parca toata noaptea 5 pisici au jucat hora pe fata ta. Trageti din sprancene pana... exact.. pana nu mai aveti srancene.. si ce faceti... scoateti al treilea obiect: CREIONUL DE OCHII/SPRANCENE si incepeti cu spancenele (arati mult prea ridicola fara sprancene momentan) si le faceti, stiti voi, stil Cleopatra, (de parca la urmatoarea statie, ar urca Cezar si te-ar cere in casatorie.) treceti la ochii, sa nu uitam ca ochii au nevoie si de abundent rimmel, si cum sa nu genele sa fie cat mai incovoiate...

Bun .. cred ca am prins toti idea.. dupa ce ati terminat ritualul matinal din transportul public, realizati faptul ca ati trecut statia unde trebuia... ("nu conteaza, ma-ntorc si mai am 3 statii in care-mi pot aranja  PARUL")

have a nice day. 


by ///made///of///steel///

miercuri, noiembrie 21

Din categoria "De la lume adunate 4"

Stiu ca v-am obisnuit cu ceva poezii din cutiuta cu amintiri, dar astazi am ceva nou, o poezia din casuta postala. AIci o las pentru cine vrea sa arunce o privire. Se accepta comentarii (critice sau nu). O zi buna.


Fara titlu


Strig tare...din tot pieptul, parca-r fi buhai:
"Hei, călător nebun ce umbli-n lung și-n lat,
Văd că din nou, iar de la capăt tu luatai,
Decizia de-a nu rămâne singurul lăsat..

Îți amintești alaltăieri, când ziceai... GATA!!??
Înfierbântat de toate amintirile amare,
Zicând: "Las' că își vede ea răsplata.. 
Cât rău facuta blestemata vrăjitoare"

Îți amintești alaltăieri, când n-aveai stare?
Nici somnul n-avea forța de-a te domolii
Căci noaptea-n loc de-odihnă aveai coșmare
Din pricina că va-ți iubit ca doi copii.

Ce vrei să fac... Să îți aduc la țărm vechile straie!?
Dear fi așa... Sunt sigur c-ai sării ca fulgerul... în gât
Ai fi în stare să le speli... chiar și-n copaie
Pentru-a aduce în prezent ... acel sărut.

Eu te blestem... De mii de ori, de-ar fi prisos!!!
Tu, corp nenorocit, ce cade-n încercări,
De mi-ai fi fost de multe ori... mai de folos!
Ca să pot pune capăt, și să-mbrățișez uitări.



by ///MADE///of///STEEL///



P.S. Ca sa vedeti ca imi pasa de cine are timp 2 minute sa treaca pe acest blog, aici v-a las un email pentru orice sesizare, idee, comentriu, critica sau chiar pentru a posta ceva:  posteazacevapelucratdemina.blogspot.com.es

marți, noiembrie 20

O stare de bine rău

   2012. Nu mi se pare nimic ciudat la anul asta si totuși parcă simt cum îmi fuge pământul de sub picioare. 


   Și nu îmi este prea rău dar nici prea bine. Nu sunt in cea mai rea perioada a mea, dar nici in cea mai buna. Sunt ca într-o amorțeala cu senzații de voma si dureri de cap. Am poate mai fost in senzații asemănătoare de multe ori, dar niciodată într-una așa de uniforma si complet de acord cu a tuturora. Până acum, ori de câte ori m-am simți dezamăgit de viață, mereu exista un motiv, o persoana sau persoane (mai multe) care erau acolo lângă mine si nu imi dateau ragaz sa gândesc. Întotdeauna când m-am simțit rău mi-am spus ca sunt persoane care o duc mult mai greu decât mine. Întotdeauna gaseam un motiv pentru a continua sa zâmbesc.

   Acum?...mă uit in jur si parca trăiesc in Gotham City. Deși nu îmi este nici prea rău si nici prea bine nu mai găsesc un colț de lume in care sa imi agat zâmbetul, nu mai găsesc un prieten care sa nu caute același lucru ca mine, ieșirea la linia de plutite. Toți ne înecăm in durerile tăcute ale acestei lumi si toti ne intrebam daca nu cumva suntem intr-n vis aiuea din care speram sa ne trezim cu toti maine.

  Stai asa si te gandesti ca intr-o luna ti-a mai trecut un an, ca revelionul trecut a fost "un" trist si ca asta care vine o sa il bata la fund chiar. Ca timpul s-a oprit dar totusi merge mai repede ca niciodata, si nu vezi nici o raza de soare care sa iti permita sa spui ca si altadata "Lasa ma, o sa iasa soarele si pe strada mea!". 

  Si cu toate astea in jur este aceeasi zarva ca si ieri,ca si maine. Politicienii care fura, copii care mor de foame, batranii care nu au banii pentru factura de caldura, prietenii care nu au de munca, divorturi expres ca si cum dragostea ar fi intr-o criza mondiala, greve, muncitorii care continua sa ma trezeasca la 8.30 de dimineata in sunet de pikamer, soarele care rasare si apune cu aceeasi simplitate nimicpreaespeciala pentu noi, si toata lumea asta care incearca sa traga inainte fara sa dea prea mare importanta faptului ca fuga asta dupa avere nu ne face sa fim nici un minut mai fericiti; cel putin pe mine nu. 

   Si totusi...pamantul continua sa se invarta, eu sa ma gandesc de ce ma simt ajuns la capatul lumi, tu....sa te gandesti ca miine poate o sa fii in somaj, voi sa va face-ti planuri pentru weekend sau pentru Anul Nou si in tot timpul asta nimenii nu are timp sa se gandeasca la ceilalti. Te-ai gandit sa apesi pauza o secunda si sa ii dai ziua buna celui de linga tine? Sa arunci 20 de centi tipului care canta la metrou? Sa ajuti un batran in lupta lui de zi cu zi? Sa zambesti vecinului tau cand il vezi in scara blocului sau sa iti suni un prieten vechii sa il intrebi cum o mai duce? 

  Ei bine, lumea asta se duce la dra*u cu viteza luminii si noi ne intrebam daca o sa avem bani sa-i platim biletul in loc sa luptam pentru lumea noastra, pentru prietenii nostri, pentru batranii nostri , pentru cei care nu mai sunt, pentru viitor. Odata altii au facut-o pentru noi, dar eu ce fac acum? Eu imi ingrop gandurile in propaganda vremurilor trecute si astept ca ceilalti sa rezolove problemele lumii?!...Da!...si va mai rog, hai grabiti-va un pic daca puteti.


Dl. Banal

luni, noiembrie 19

Din categoria "De la lume adunate 3"

  Alta zi in care ma omoara plictiseala, alta poezie scoasa din prafuiala trecutului. Sa aveti o seara placuta. 


Imprumutul

Imprumuta-ma si pe mine 
Cu un pic de fericire
Spun "un pic" fiindca stiu 
Ca picaturile de fericire
Se masoara in infinituri.

Sa nu-mi spui ca nu ai!
Crezi ca nu am vazut 
Cand ai ascuns in buzunar 
Coltul acela de zambet?

Stiu eu ca mai ai rezerve
Si este bine sa faci economii
Dar pur si simplu nu reusesc
Asa sunt eu, risipitor

Dar iarta-ma
si imprumuta-ma si pe mine
Cu un pic de fericire
Si am sa iti dau inapoi cu dobanda.

Matusa ta este...

   Eram la o masa vara trecuta cu un grup de persoane si din lipsa de ocupatie si prea mult timp liber am inceput sa ....adica lasa, cititi mai jos ca eu nu stiu sa va explic prea bine cum am ajuns la vorbele astea.
Acest post este un pamflet si va rog sa il tratati ca atare!


Matușa ta este așa de mare încât dacă ar rămâne gravida si ar rupe apa in curtea casei tale ți-ar putrezi parchetul si lemnul pana la mansarda.

Matușa ta este atât de mare încât atunci cine s-a forțat in ușa de la dormitor a rupt încuirtoarea de la dulap pentru ca nu a putut sa se oprească la timp

Mătușa ta este atâta de mare încât dacă atunci cind vine in viteza sa oprească mașina de spălat, datoita fortei G care ii impiedeca oprirea iși da seama ca ești pe wc după ce deja se apucase sa bage a doua mașina de rufe.

Matușa ta este atât de mare încât dacă vine grăbita sa își facă treaba mare si cum este un pic distrata s-ar
putea sa își dea seama ca s-a asezat pe tine deabia când o sa bage mâna sa se stearga la c*r.

Marușa ta este atât de mare încât arunci când o sa nasca doctorul in loc sa ii spună "impinge" o sa ii strige "trage"

Matușa ta e atât de mare încât este atâta de simplu sa ii spui cât de mare este....dat asta doar daca vrei sa mori.

Matușa ta este atâta de mare încât atunci cind s-a asezat in hamacul tau si l-a crapat pe tot in loc sa ii spui ce s-a auzit i-ai spus ca doar i s-au crapat puțin pantaloni in cur.

"Puțin" pentru ea poate sa fie 50 de cm deoarece fundul ei este de o mărime egala cu X. Unde X este egal sau mai mare cu + infinit.

Da stiu, am exagerat putin.
O zi buna!


Dl. Banal

duminică, noiembrie 18

Din categoria "De la lume adunate 2"

  Duminica, muuulta plictiseala, mult timp liber, ca niciodata o sa fac un post duminica....am ajuns rau ce sa mai. Ok, deci din cutiuta cu amintiti o alta poezie pentru o duminica placuta. Numai bine.

Fara titlu

I love you atata de tare
Incat I believe ca mor
You are so´ incantatoare
Oh, dear!...cit te ador
When I go la brat cu tine
Ma simt very magulit
Caci are looking toti la mine
Oh! I´m going fericit.
All ar fi atat de bine
But you see, nu-i chiar asa
Caci I tell ce simt in mine
But mai speack si tu ceva;
Dar tu smile si smile intruna 
Oh! I think ca spui traznai
Please, don´t face pe nebuna
Si mai look in ochii mei.
Understand, I love you draga
Cum the tell sa-ti mai vorbesc
You are totul pentru mine 
And I want sa te-ntalnesc 
But is dificult vezi bine
Caci your mother e pe faza
Si din five in five minute
Carefully ne controleaza.
Mai ok nu stiu cum vine
I don´t know cum sa te duc
But I´m sure ca linga tine
Intru in the "Balamuc"

sâmbătă, noiembrie 17

Prietenii vechi, oamenii noi, aceeași inima impartiti într-o mie de bucați

   Zilele astea de vacanța m-au dezamăgit foarte. M-am întâlnit cu atâta lume pe care ii știu de hăt! o gramada de timp si cu tot atata lume noua pe care deabia am inceput sa ii cunosc dar niciodata pina acum, nu i-am văzut cu ochii astia de calator prin viata, de prieten, de amic, de "lifelover" ca sa zic așa, de om matur dacă vreți si îmi permiteți sa spun asta. Oamenii astia pe care mereu i-am văzut ca pe niste persoane realizate (nu ca nu ar fi) si pe care întotdeauna i-am (poate) invidiat puțin, pe care niciodata nu i-am privit in ochii si prea de multe ori m-am oprit cu privirea pe fizicul lor.


 Ma doare tare si ce mă doare este ca toată lumea asta buna care pentru mine sincer, valorează milioane, milioane de zambete si de îmbratisari, persoanele astea care îmi plac atât de mult si care mă lăsa sa vorbesc aiurea ore in sir, persoane atât de frumoase la suflet pe care acum le consider prietenii mei, persoanele astea care te iubesc cu privirea si te lăsa sa simți asta fără jena, persoane de care atunci cind mă despart le îmbratisez cu sufletul si după care suspin cu inima, pe bune, mă doare, mă jefueiste dorul de ei, pentru ca nu pot înțelege cum de au putut avea parte de o dragoste așa nedreapta, cum de nu au putut fi iubite cind eu nu as mai pleca din bratele lor. Si nu mă judeca, nu vorbesc doar de foste iubiri, vorbesc de amici, de prietenii, de frati, de cunoștințe sau poate de chiar mai mult, de oamenii. Nu înțeleg cum poți sa ai așa o persoana langa tine si sa nu iti dai seama, sa fii atat de orb, de egoist, de netot, de dușman si incapațânat încât sa poți lăsa o astfel de persona sa plece de linga tine.

   De fiecare data cind ii strang in brate, de fiecare data cind mă despart de ei cu un "Ne mai vedem" as vrea ca o part din mine sa rămână cu ei, poate așa le va fi mai bine.
   Apoi, vin singur in vagonul singuratati mele si încep sa realizez cat de laș sunt, cat de ipocrit, cat de idiot si cit de netot, cit de egoist si cit de dușman am fost eu pentru ei. Realizez ca acea persoana care i-a părăsit am fost cindva si eu si îmi dau seama ca totuși după atata timp mă iubesc; si totuși după asta timp atunci cind ne spunem "Ne mai vedem" o parte din ei rămâne cu mine.

   Dragii mei, va multumesc pentru zilele astea in care mi-ați daruit atâta caldura, pentru vorbele voastre, pentru sfaturi, pentru discuțiile mici pe care le-am avut, pentru imbratisari, pentru ochii vostrii care mi-au încălzit sufletul.
   Va multumesc si va rog sa mă iertati, pentru tot, pentru zilele in care nu v-am salutat, pentru noptile in care nu ți-am spus măcar Noapte Buna!, pentru saptamanile in care nu ți-am dat nici macar un like la status, pentru lunile in care nu ți-am trimis măcar un LoL in casuta vocala, pentru anii in care nu ți-am spus niciodata ca îmi este dor de tine. Va rog sa mă iertati pentru ca v-am dezamăgit, sunteți niste persoane extraordinare, îmi face plăcere sa îmi beau ceaiul cu voi, sau sa va fumăti tigara linga mine, îmi face plăcere sa aud ca sunteți bine, sa va simt cum va descarcați povara lingă patul meu, sa va vad razand, sa va simt amintirile ce-au trecut si din care fac si eu parte.
  
  Nu sunt cel mai bun om nici cel mai credincios, dar de azi inainte fac un legamant pentu voi si pentru mine: o sa mă rog lui Dumnezeu pentru ca vreau ca peste încă 10 ani cind o sa ne vedem, sa nu mai fie nevoie sa ne ascundem ca încă jânduim după o feliuță de iubire. Nici tu, nici eu. Îmi sunteți ce-i mai dragi si va iubesc. Va iubesc pe bune.




  Dedicata prietenilor vechii si noi care au aparut in viata mea macar pentru o secunda si pe care nu am stiut sa ii apreciez sau sa ii inteleg. Pentru persoanele care le-am cunoscut in 2012 in Romania. Pentu toti cei care au avut o discutie serioasa cu sufletul meu si i-au dat mana. Pentru sora mea mai mica si pentru mine insumi. Va doresc numai bine si imi este dor de voi.


                                                               20 Aprilie 2012 Brașov


Dl. Banal

miercuri, noiembrie 14

Din categoria "De la lume adunate 1"

  Ok, deci v-am spus ca zilele libere se traduc in timp liber iar timpul meu liber in scotoceli printre amintiri. Asa ca mai scot o poezie de la naftalina, nu stiu ce sau cine a scris-o, nu mai stiu de la cine o am, dar are un pic de umor in ea asa incat sa va destinda pentru urmatoarele 5 minute macar. O pun aici ca sa va bucurati si voi. 


Coada


Pe strada trece-o´nmormantare
Cu ea un foarte lung convoi
In care toti participanti
Merg intr-un rand, doi cite doi.
Nemaiputand de loc sa creada
Opreste un automobilist
Si din masina lui bogata
Priveste la convoiul trist.
Observa insa cu mirare
Ca-n sirul de indoliati
Nu-i de vazut nici o femeie...
Ca sunt in rand, numai barbati
Iar dup-un timp, vede pe unul
Curgandu-i lacrimile-amare
Un domn in doliu care duce
Legat in lant, un caine mare.
Dar brusc convoiul se opreste,
Probabil e un stop de vina
Barbatul si cu el dulaul
S-opresc exact langa masina.
Intreaba automobilistul:
"-Va rog sa nu va suparati
Dar nu pricep ce se intampla
De ce-s in rand numai barbati?"
Asa ceva va rog sa credeti
Ca nu am mai vazut nicicand
Cine-a murit va rog sa-mi spuneti
De sunt numai barbati in rand?"
Raspunde omul printre lacrimi
Si tot oftand necontenit
"-Durerea mea e nesfarsita
Sarmana socra, a murit!"
"-Dar cum, ce s-a´ntamplat cu dansa?!
Probabil o fi fost bolnava
Si n-a mai rezistat sarmana
O fi avut vreo boala grava"
"-Nu domnule, nu dintr-o boala
Pe soacramea ce-am adorat-o 
Exact acum vre-o doua zile
Dulaul asta...a papat-o"
Grabit automobilistul
Coboara din masina-n strada
"-Poti sa mi-l imprumuti si mie?"
Raspunde tipul: "-Treci la coada!"

Eterna si fascinanta Românie. Capitolul 1 Brașov

  Ei dragi mei oamenii, eu după cum știți sau nu,sunt de la țară. De la țară din jos, din sud adică. Ei bine, pe aici oamenii, clădirile, locurile de muncă, pamântul, Dunarea, tot de altfel sunt facuți din altă pasta si sincer nu-mi place ca locuiesc aici. Iar Bucureștiul, este si mai rau, asa amalgam de nesințite, indiferență si prostie mai rar gasesti in alt oras. Asa ca mie imi plac orașele de mai de la munte, iar astazi o sa va scriu de Brașov, dar nu o sa il laud desi imi place foarte mult, vin cu puțina critica si umor de al meu. De exemplu lucrul cel mai prost facut (made in ro) in Brașov: sunt trecerile pentru pietoni.

   Exemplul 1.Băi au niște trecerile de pietoni dandoaselea, da dandoaselea frate, da rău, rau de tot. Pai merg sa iau o pizza intr-o seara de pe lângă o banca, nu mai știu cum ii zice o sa mă uit pe net zilele astea (poate). Ajung la intersectie si vreau sa merg inainte. Nu se poate, nu exista trecere. Trebuie sa traversez strada pe care mă aflu la stanga, odată ajuns pe cealaltă parte, trebuie sa trec pana la o insulita in squarul de pe mijloc. De acolo traverseze iarasi, apoi pentru a patra oara, traversez ca sa ajung unde as fi putut ajunge mult mai simplu dacă exista o trecere normala made in România anilor 90 pe care o știu eu, adică drept înainte.Acum ca sa transversezi o strada te c*ci pe tine. Trebuie sa trec 3(trei) străzi in loc de una pentru ca așa-i vrea pixu' la nu's ce functionar sau mai știu eu care-i logica., economie de vopsea, poate.
   Exemplul 2: In fata teatrului dramatic din Brașov ai doua străzi care se unesc in igrec. Adik așa Y  (Bulevardul 15 Noiembrie se uneste cu Bulevardul Eroilor si Strada Nicolae Balcescu).  Ei, dacă esti mai jos de cele doua brate si vrei sa treci strada nu se poate. Nu are trecere. Dacă esti mai sus si vrei sa treci stada pe vreunul din brate la fel, nu ai trecere. Trecerea este....un fel de c*cat. Exact unde se unesc toate 3 străzile. Treci. Te opresti pe insulta dintre bratele lui Y si la urma mai treci o data. Pe urma cumperi un covrig ...obligat. Pai da, pentru ca așa cum traverseze tu strada, când ajungi pe celalat trotuar se aglomereaza, tu dacă nu stii ai impresia ca din cauza ca trotuarul este ingust si stai ușor in spatele oamenilor si cind țoc, te trezesti in fata magazinul de covrigi cind tipa te întreabă politicos "-De care a fie?" . După ce ți-ai luat covrigi, o apuci încotro vreo tu, la deal sau la vale,dar doamne fereste sa fi uitat ceva pe malul celălalt....sau sa te gandesti dacă ai încuiat sau nu mașina (cum face, de fiecare data, un preten d'al meu). Îți bagi piciorul, mai bine decit sa treci tu iti suni un prieten care locuieste pe partea cealalta de strada. Ar fi mult mai simplu. Nu de fapt, este mult mai simplu. Asta dacă nu iti plac covrigi, atunci da, poți sa treci.

Pentru cei care se simt mai brașoveni decat "brașovencele": Tot ce este scris aici este un pamflet si va rog sa îl tratați ca atare. Asemanarile cu realitatea (nu) sunt pur intâmplatoare.Aici nu se primesc reclamatii.. Va mulțumesc.

Din episodul următor: Brașovenii si covrigi.

Dacă as minca cite un covrigi de la fiecare covrigarie care exista in orașul asta si apoi mi-as face nevoile in parcul de lângă Poștă, la vara Brașovul ar fi plin de mac in loc se trandafiri si cel mai mare exportator de susan.


Dl. Banal

marți, noiembrie 13

Din categoria "Viata bate filmul"

 
Viata mea este o poveste adevarata



  De când mă știu mi-a plăcut sa calătoresc. Si ca atare pot spune ca sunt milionar in kilometri. Am călătorit cu trenul, mașina, vaporul, autobuze si microbuze de toate felurile si marimile, avion, căruță, metrou, tramvai, doi-trei pe bicicleta, in codirlă, in portbagaj, pe porbagaj, pe capotă, pe mobră, pe trotinetă, patine cu rotile, mă rog de toate. Insa întotdeauna mi-au vândut biletul cu locul greșit. Adica niciodată nu mi s-a întâmplat si mie lucrul ala atat de normal in SUA, sa am bilet lănga fata draguță cu care mereu actorul principal are o poveste de dragoste.Si credeți-mă am facut tot ce se putea, am stat la margine, la geam, la perete, in picioare, pe burta, pe spate....nimic de nimic, imposibil. Probabil este vina regizorului mi-am zis.       

   Ultima călătorie a fost sâmbata seara spre duminica, pe 25 octombrie, am plecat o fugă până acasă. Am schimbat patru trenuri, doua autocare si cateva metrouri. Nimic! Nici de data asta. Ba chiar mai mult de atat, la întoarcere s-au urcat o ceata de vreo 6-7  moromeți cu puradei după ei "mâncațaș", eu eram asezat pe locul 25, liniștit iar ei au început sa se așeze de la 16 în sus. Eu tot speram ca de data asta lângă mine sa se pună tipa aia draguta de v-am tot povestit de ea. In timpul asta puradei avansau cu spor ocupandu-si fiecare locul in autobuz. Eu eram ocupat cu ale mele in continuare, o ciocolata, o mână in freză, "sa nu dezamăgesc fata" zic. 


  Si uite așa de la una la alta o aud pe Pochaontas cum întreabă pe cel din făța mea ce număr are la scaun: "Bentizeiz senior, benitizeiz?" ala omu se chinuie sa ii spuna ca nu este acolo , ea numic grămadă pe el cu toate cele 7 fuste....eu cu respirația inghețata de frica ca o sa petrec următorii 6-700 de km mirosind a ceapa.......deci clipe de groaza ce sa mai.

  Pana la urma am avut noroc, vrajitoatea a rămas cu șpaniolul, cred ca prinsese drag de el ca tot ii povestea ceva de puradelul ei favorit Florinel. "Florinele ia vin mamă încoace sa te vadă domnu' - Diz iz Florinel senor". Pana la urma nici eu nu m-am ales cu marele final, lănga mine s-a asezat o doamna la vreo 45 de ani dar măcar miroasea a parfum. Oricum eu o sa continui sa îmi regizez singur viața, chiar dacă filmul este destul de slăbiț pana acum iar castingul lasa de dorit si inca nu am nici o nominalizare la vr-un Oskar. Asta este dacă te-ai născut in Europa si nu in America.


  Actualizare: Mi-am amintit ca vara asta (2012) am avut parte sa iau loc lângă o gagică draguță. Exact ca in filme, eu, ea, trenul full....de locuri libere si pac eu întreb "-Pot?" ea se uita la mine si foarte senzual imi spune miscând din umeri "-Aîmmmm!". Eu am zis ca înseamnă da!, m-am asezat si a fost foarte interesant. Am avut o discuție destul de încinsa despre faptul ca ea, nu avea bilet iar Nașu insista sa o dea jos din tren. Normal, am urmat scenariu ca la carte si cu o voce apasata i-am spus (lu' Nașu): "-Cât face?". Apoi am scos portofelul si cu in gest ingenuo i-am plătit biletul fetei. Apoi totul a decurs cât se poate de normal. Ea mi-a jurat ca o sa îmi intoarca bani, eu i-am spus ca nu este nevoie, am schimbat numerele de telefon (ca la americani, ce sa mai). Știu ca vă soptiți in barba ca nu m-a mai sunat niciodată....atunci sa știți ca va inșelați (sâc!) a sunat a doua zi sa îmi spuna ca îmi da bani....mâine, iar de atunci....fiecare zi aștept sa vina mâine (Exact, nu am vazut nici un ban nici până azi).

  Așa ca îmi pare rau sa va anunț, nu este posibil sa îți regizezi o viața americană pe plaiurile mioritice, acolo unde numele prințesei este Ileana Cosânzeana sau Leana lu' Pârțag.


  P.S. Fata este din Brașov, așa ca dacă cineva care citește o cunoaște sa ii spuna ca in America nu se face așa, nuu. Sa se mai uite si ea la TV.


Dl. Banal

luni, noiembrie 12

DIn categoria "De la lume adunate 0"

  Mult timp liber monsieur, si daca tot este timp apai am scos cutiuta cu amintiri de sub pat, am sters-o de praf si am zis sa va mai pun o poezie din carnetelul meu cu zestre de pe vremea cand eram si eu licean. Deci  sa purcedem:


Ion Minulescu - Cântecul nebunului

Ei sunt cuminti...
Eu sunt nebun...
Dar cum eu sunt ce-am fost mereu -
Poate ca cel cuminte-s eu -
Desi de cite ori le-o spun, 
Eu pentru ei...sunt tot nebun...

Ei ma urasc ca nu-s ca ei...
Eu ii iubesc ca nu-s ca mine...
Ei beau
Si mint fara rusine -
Si-n ochii prietenilor mei
Trec drept nebun...ca nu-s ca ei...
Lor nu le place-iubita mea...
Mie nu-mi place-iubita lor
Ei vad cu ochii tuturor
Femeia...
Eu n-o pot vedea 
Decat cu-ai mei -
Iubita mea...

Dar cum din ei toti numai eu
Nu sunt ca ei
AM sa ma duc 
De voia mea la balamuc - 
Si fiindca nu-mi va parea rau,
Cumintele voi fi tot eu!...

Cu dedicatie...

Dobitocul

 Salutare. Astazi am ceva timp liber dupa vreo 2 luni de hardwork si ma uitam peste niste notite cand am gasit asta si am zis ca si asa de mult nu am mai postat o poezie (ultima poezie 19.04.2012). Deci astazi, poezie:

Dobitocul


Cănd ii lipseste, nu vrea
Si când are, mai cere
Da cu-mprunut
când e-mprunutat peste cap
Nu-i p'asa de lege
când legea o cere
E bou, dobitoc
dar se crede'mpart

E sincer adesea
Preamult, prea de tot
In timpul lui liber
Îi place sa pună paie pe foc
Nu crede-n iubire
Dar iubeste cu foc
E bou dobitocul
Când intra in joc

Când are timp liber
In cheltuiește pe tot
Ii place cind lumea întreaga
il crede un porc
Când are ceva de "preț"
Nu se lasa pâna nu-o pierde de tot
Și știe ca-i bou dobitocul
Dar nu-i pasa deloc

Are regrete,prea puține
câteodata n-are deloc
Dar se gandește adesea
Cu regrete la tot
Ar face o crima
Dacă așa ar dispărea tot
E bou dobitocul
Neliniștea îl toacă de tot

Dobitocul nu este animal,
nici faptuta
Este un spirit
ce zace-ntr-un om fără măsura
Are inima mare,
dar toată e plină de ura
Dobitocul e Domn
Peste gânduri si vorbe de zgură



                                6 sept. Madrid


Dl. Banal

Din categoria "Lucruri care mă enervează..."


  "Ai știut tu sa vii aici/sa faci asta/sa scrii asta?"


  Citeodata am impresia ca lumea mă ia drept un incompetent. Cel mai mare. Sau mă considera destul de idiot. Tot cel mai mare.


  Ori, cred eu, ei sunt prea încrezuti sau din contra prea batuti in cap, chiar nu stiu dar mi se întâmpla deseori sa merg la un eveniment si sa am ocazia sa mă întâlnesc cu persoane cunoscute a căror replica când mă vad acolo este ceva de genul "Ce faci tu aici?" sau "Cum ai ajuns mă tu aici?" "Ai știut tu sa vii aici?" "De cind stii mă tu sa folosesti App Store?"


  Deci cum v-am zis, ori am eu o moaca de prost de se vede chiar asa cu ochiul liber ori a explodat indicele de inteligenta la romanii? 

   Sau ar mai fi si o a doua varianta: Sunt eu prea rapid pentru ei cu o orientare peste medie, omniprezent, superdestept, superinteligent, cu o foarte buna perceptie a noțiuii spațiu-timp, cu imagine de ansamblu si spectrul vizual mărit, auz dezvoltat, GoogleMap si GPS integrat, si mai stiu eu ce șmecherie din asta de sunt mereu prezent peste tot încât am ajuns sa ii deranjez.

   Așa ca am o idee pentru voi, astia incuiați care creți ca sunteți singurii de stiti drumurile distracție....uitați-va in spatele vostru pentru ca acolo, eu nu o sa fiu niciodata. Sau....(ca tot suntem in perioada asta in care apple lanseaza o noua jucarie) luați-va măi un iPhone, EL are toooot ce am enumerat mai sus. :D





1 Mai, Braduletul, manelele si Smiley

   Astăzi 1 Mai, (undeva prin vara 2012) am plecat la mare si mi-a fost dat sa vad un bradulet (braduletii sunt romi, pentru ca nu schimba nici culoare nici mirosul) care să nu ii placă manelele. Ba chiar il enervau. Sa vezi si sa nu crezi, dar pe cuvânt, personajul este real si nu este nici o exagerare de a mea. Tot drumul ne-a disperat cu "melodia aia noua a lu ' Smiley, o stii?"

Braduletii de Rom

  Mi-a băgat o manea de 'inșpe mii de ori dintr-un stick de 16 gb. O manea jumate in spaniol jumătate in englezoromână apoi iar pe aia cu Smiley. Aia noua. De fapt o searchuia  la fiecare 2-3 secunde dupa fiecare melodie si cum nu o gasea baga alta la nimereala apoi iar search. Pai pentru el a fost inventată sărchiuala, de asta sunt sigur.

  In afara de muzica si toate alea mai aveam in mașina si pe blonda responsabila cu distracția pe tura noastră care din câte am observat eu, era mai proasta decat parea la prima vedere. Uite exemplu, ea de colo "Pe unde suntem boss?" (boss adică, bradulet, el era boss. James Boss, Hugo Boss, Victor Hugo, gen). La care apare si răspunsul prompt din partea soferului: "La Glina, fă" ( adică era blonda). Inevitabil este lovit imediat cu a doua intrebare a blondei "Ce e aia glina?" (zanc :| se aud greieri pe fundal  pentu câteva secunde) apoi "boss" lamureste femeia: "Groapa de gunoi. Fă aici se aduce toooot gunoiul din oraș. Munți da gunoaie." (Munți de gunoaie chicalaka chiquicha, ca sa întelege mai bine accentu' discuții)Si iar un search după "melodia aia noua a lu' Smiley,o stii?"

  Prima concluzie a românului manelist de serviciu pe cursa noastră nu se lasa așteptată prea mult: "Bă asta nu a băgat nici o manea calumea in 300 de km. Baga mă o manea. N-ai frățica si tu manele dalea șmechere?" zice, asa ca search si "lăsa ca o căutăm pe aia a lu smiley,ai ascultat-o?Mișto frate!"

   Dupa toate astea cea mai merțan de merțan dintre toate fazele inca nu aparuse. La o melodie cu refrenul "...the love it's gone tararara" ceva de genul, bradulet a  nostru a dat-o in engleză. Am ramas tâmpit. Si bradulet si poliglot si  iubitor de muzica house? zic Puuuuffff!

  Cred ca de la mancare i se trage. Pai ce a mancat Țiganu? A mincat o apa mâncațaș si a băut o ciorba. Apoi s-a vaitat tot drumul la cât a fost de scump "frățicule".

   Știți cine este? A,nuuu? Nu ați auzit de el "mâncavaș"? Aaaa, pai dacă nu ai auzit de el înseamnă ca nu esti din oraș clar, "păi bă, pă mine mă știură toți in orasul asta frățicule". Să stie!



   Deci da, totul este un pamflet si va rog sa il tratati ca atare. Asemanarea cu persoanele reale este pur intamplatoare. Braduletii sunt fictivi si nu exista la fel ca Zanele Bune, Vrajitoarea, Zmeul sau fierul vechii si coruptia in Romania.


duminică, noiembrie 11

Cum sa spui "Te iubesc" fără cuvinte

   Am anumite fixuri ca toată lumea de altfel. Îmi place ciocolata si oamenii care vorbesc din sufletul. Oamenii aia care după felul cum te privesc, cum te saluta, cum te strâng in brațe îți dau încredere si îți arată ca le pasa de tine, ca le-ai lipsit, iar uneori, chiar fără sa vrea îți spun cât de mult te iubesc.



  Am crescut între-o familie economă in "teiubescuri" dar asta nu înseamnă ca nu m-am simțit iubit. Din contra, am învățat sa traduc saruturile, îmbrățișările sau strangerile de mâna in "teiubesc".


   Urasc nepăsarea celor care pretind ca le pasa, si mi se pare de prost gust cei care nici măcar nu se deranjează sa te salute așa cum trebuie. Cum sa va fac sa înțelegeți, de exemplu, știu pe cineva pe care eu si prietenii mei il numeam Mânuță. Ei bine, omul asta după felul in care dătea mâna cu mine îmi dădeam seama ca noi doi nu avem nici macar ce sa vorbim, ca nu îl interesează nici măcar cum mă cheamă sau ca el nici măcar nu știe de ce îl salut, el nu avea chef sa fie deranjat așa ca pur si simplu îți întinea o mână bleagă așa, in semn de ....nu știu de fapt in semn de ce! Cunosc fete care dau mâna mai puternic ca el.


   Pentru mine un salut hotărât înseamnă mult mai mult decât o mână intinsă, inseamna respect, apreciere, încredere, prietenie, o relație specială pe care o ai cu un prieten bun si pe care o arați prin felul special in care îi strangi mâna. Îmi amintesc o ocazie in care m-am întâlnit cu un prieten foarte bun așa ca atunci când ne-am văzut ne-am dat o îmbrațisat zdravănă ceea ce a stârnit următoarea exclamație printre cei prezenți: "Vreau si eu așa ceva". Ei bine despre asta vorbesc. Ceva-ul ăsta care trece dincolo de simplitatea faptului in sine. O alta cunoștina si-a "cultivat" un salut "ca la carte" zice el: atunci când da mana cu tine cu cealaltă mâna te prinde de cot....zice el ca in semn de "încredere". Sincer mie mi se pare mai de graba că ar cam fi in semn de "miștocăreala" nu este ceea ce caut, nu mă face sa mă simt cu nimic special, nu mă face sa îmi fie dor de el, sau sa ii simt lipsa. Poate ca din cauza asta nu putem sa fim ceva mai mult decât cunoștințe.


  Eu cred ca strangerea de mana, sarutul pe obraz și îmbrațiseara, pot fi lucruri atat de intime si care deseori arata ce fel de om esti si ce reprezinta celalalt pentru tine. Ele vorbesc pentru tine, iar felul in care o faci contrazic sau nu ceea ce simți sau ce spui. Poate chiar instinctual, fara sa îti dai seama. A
m un var cu 6 ani mai mare ca mine si desi nu avem o relatie speciala pot sa spun ca omul ăla da știe sa iti spuna ca te iubeste fara sa rosteasca asta. Pai când te vede iti surâde, iti fac cu ochiul, se apropie si după ce dă mâna cu tine de te simti mișcar din toți rarunchi, te ia te strange în brațe cu pofta unui urs flamand de-ai zice ca vrea sa te mănânce dintr-o inghititura, te pupa delicat pe obraz, fara zgomot dar placut, te gâdilă cu mustața lui deasă. Este unic si de multe ori întâlnirea cu el îmi provoacă furnicături pe fiecare vertebra in parte iar parul mi se face de gaina. Este bine si de dorit reîntâlnirile cu el, îmi placeau tare mult desi repet, nu avem o relatie prea speciala imi este dor de felul lui de a spune "Bine ai venit acasa!"

  Mai sunt oamenii care te salută cu amandoua mâinile, îti strâng mâna intr-a lor si îți da senzatia aia de caldura, de om cu care poți vorbi lucruri serioase, care chiar daca nu îti este prieten îți poate fi oricând, îți arata ca el o sa fie acolo să te susțină. Sunt lucruri mici dar care îți arată ca celuilalt ii pasa de tine un pic mai mult.


  Săruturile pe obraz este mult mai mult decât un simplu gest, arată cu ce fel de om ai de aface, cât e de sincer si căt este doar de fatadă, cât a simțit lipsa ta, si cât de intimi sunteți. De exemplu am observat ca multă lume îți aruncă acolo doua săruturi date in vânt ca un simbol si atât, alți te atinge delicat cu obrazul sau te saruta cu grija astfel încât sa nu te deranjeze gestul lor dar sa il poti simti caldura, persoane care doar își ciocnesc obrazul cu tine încât te face sa spui "Au!", persoane care îți lăsa urme pe obraz, de ruj sau de scuipat...si tot așa. In schimp sunt prea putinii cei care se obosec sa lase acolo doua urme de sentiment de pe buzele lot calde. Foarte putini. 
 
   A treia forma de salut care arată ca îți pasa este îmbrățisarea. Nu obișnuiesc sa mă imbrațisez cu oricine, doar cu familia mea după mult timp, cu prietenii vechii sau prietenii buni, cu fosți prietenii (vechii sau buni) chestii de genul (cu mici exceptii poate). Așa ca atunci când o fac, o fac din suflet. Nu îmi plac îmbrațișările alea cu ezitare, gen "hai pe dreapta, hai pe stânga...au, au...nah ca mi-ai prins parul,uff! gata!". Îmi place o îmbrațișare calumea, plină de caldura, îmi place sa simt cum ți-a fost dor de mine in lucrul asta atâta de simplu, nu are rost sa îmi spui.

  Eu si tata ne întelegem foarte bine dar in decursul anilor nu a fost mereu asa, acum imi aduc aminte îmbrățișările noastre, fara cuvinte fara exagerări, mi-l amintesc pe tata cum își îngropa fruntea in umărul meu si cum ma saruta pe obraz. Nu era nimic special poate pentru ceilalti, dar pentru mine este mai mult decat toate "teiubescurile" din lume. Asa sunt eu, asa este tata. Ar fi chiar ciudat sa il aud spunandu-mi "Te iubesc!" .


   Așa ca dacă îmi dai mana cu încredere, mă strangi in brațe cu drag si mă saruți cu plăcere, crede-mă știu ca mă iubești, nici nu este nevoie sa îmi spui asta. Așa ca apreciază persoanele care te iubesc fără vorbe, care te strâng in brațe așa de tare încât te sperie dar care atunci când îți vor da drumul sa nu mai vrei sa pleci din brațele lor. Experimenteaza! Arată celorlalți ca îți pasa.







  Dedicată acelei persoane care mi-a spus mult mai multe prin îmbrățișările sale decât prin vorbe."Este o terapie de bine sa mă gândesc la îmbrățișările tale"



Dl. Banal