sâmbătă, februarie 22

-"Da draga!"

...Aici la butoane din cele mai inflacarate meleaguri MADEOFSTEEL...


De cate ori ai zis ... "Las de la mine; doar asa ca sa fie bine?"
Si de cate ori te-a bantuit consecintele drept rasplata lașității si leneviei tale de-a pune piciorul in prag (nu ca un țăran necioplit) si a lasa lucrurile clare dupa prisma bunelor perspective ale tale!?

De o gramada de ori!.. Si aplic lucrul asta întro relatie, evident! Si ultima intrebare... De ce? Dece ai lasat sa se intample una ca asta?

Exemplu: 

Ea: draga, cred ca ar trebuii sa comunicam mai mult, nu avem relatia bazata pe comunicare.
El: da fata mea, o sa ma ocup de treaba asta! O sa imi dedic mai mult timp sa comunicam..


Ea: Ce ai vrut sa spui cu - "mai taci din gura!", vezi ca eu nu-s sor'ta!!!
El: Da draga, imi pare rau!!


Ea: nu-mi mai dedici atata timp ca atunci cand eram la inceput..
El: da, asa este draga, o sa fac ...bla bla bla...

(Stiu ca acum arunc pietre doar la fete in curte, in caz ca esti fata schimbati "el" cu "ea" si "ea" cu "el")

Corect zis... Corect raspuns, corecta replica, "da draga, ai dreptate!". Fara a sta o secunda sa te gandesti la consecinte, desi ele prezinta un viitor destul de frumos... Nuuu? Pai hai sa analizam, "da draga" acesta; deja iese prin buze ca un imi pare rau, imi pare rau ca ma acuzi de ceva care nu-i numai treaba mea si ar trebuii s-o rezolvam intre doi si nu numai unul!!!
 
  "Da draga"... Pentru ca-s asa de laș sa intru intr-o discutie care am pierdut-o (asa avem impresia) ca mai bine zic formula "da draga!"
"Da draga" (ia fiti atenti) pentru ca o ... Iubesc!!! (Toooma castaña!) si pentru ca o iubesc o las sa faca ce vrea buricu' ei/lui. Pentru ca o iubesc nu intru in alte scântei desi "ne" iubim, drept rezultat..."Da draga!"
Mai avem acel "da draga" (dar fac cum zic eu) cel mai grav... unde are rolul ei si minciuna, "da draga!!" 

unde va duce acest "da draga"? va zic eu: NICAIERI.

si ce vreau sa zic cu a pune piciorul in prag... A Nu merge Nicaieri, ci a vede daca merita si se poate merge undeva, a te arata exact asa cum esti, Rau (cum zice Banal).

ca stiti, de bun te iau de rau (prost).. pai de-o fi asa, de rau te-or lua de bun


o zi buna.. 




marți, februarie 18

O casa plină cu fericire

   Nu cauta fericirea la celălalt. Am citit mai de mult o carte despre relatiile inainte de casatorie si am gasit acolo o frază de genul "...dacă nu esti fericit singur nu cauta sa te casatoresti...". Am inchis cartea si am aruncat-o intr-un colt. "Ce rahat de sfat mai este si asta?" mi-am zis. Puțin mai târziu am luat cartea de unde o aruncasem și am inceput sa înțeleg...


   Sunt multe persoane care nu sunt fericite si caută o relatie care sa le ofere asta. Cauta acel om perfect care sa faca din viața lor un film de Top 10. Nu stiu cate au reusit asta...și nu ma refer aici la femei ci la persoane. Dar daca nu ai reusit sa gasesti persoana perfecta pana acum poate ca a sosit momentul sa te opresti din cautat si sa te gasesti pe tine mai înainte.

   Nimenii in lumea asta nu isi doreste un partener nefericit. Pentru ca, asa cum spunea cineva cateva posturi mai jos "Nu te ranesti cand ma ranesc, dar te raneste cand sunt ranita si o sa am grija cu asta, nu pentru ca m-ar durea pe mine, ci pentru ca ar putea sa te doara pe tine. Si cand te doare pe tine, ma doare mai tare pe mine." Nu cauta fericirea la celălalt, nu lasa toata povara asta pe el/ea pentru ca poate o sa fie prea grea si nu o să o poată duce. Fii o persoana multumita cu ce ai, pozitivă, bucuroasa in lucrurile mici si fericita in lucrurile mari, fii un om normal. Normal de mulțumit. Atunci când esti negativ și te gandești că "se putea și mai bine" oprește-te puțin și mai gândește-te o dată: Se putea și mai rău!

   Pentru ca e de preferat ca atunci cand termini o zi istovitoare de munca sa stii ca acasa o sa gasesti ceea ce ai nevoie. O sa fie liniste acolo, o sa gasesti vorbe calde, o sa poti sa te pui pe canapea si sa rasufli ușurat penteu ca, ai ajuns acasa. Ca poti sa iti faci o ceașca de cafea si sa te tolănești in brațele cuiva care o sa te mângâie pana cand o sa torci de placere. Dar sa mai stii ca ceailul o sa il pregatești tu, pentru ca este mai frumos sa oferi decat sa primești. Si sa fii dispus sa il dezbraci oricand pe celălalt de șosete si sa ii masezi picioarele obosite cand ziua lui a fost o zi grea. Pentru că știi ca acasă este acolo unde iti este zâmbetul, speranța și toată fericirea ta la un loc.

  Nu cauta fericirea la celălalt, pentru ca atunci o sa dai vina pe el pentru toata nefericitea ta. El sau ea or sa fie de vina pentru ca tu nu esti mulțumit cu ce ai. Pentru ca tu nu mai zambesti de mult, pentru viața monotonă si nesatisfacatoare de care te văicărești de fiecare data cand se deschide ușa inchisorii la care tu ii spui casa. O sa dai vina pe celalat pentru toate nerealizarile tale iar altfel el sau ea v-or simti ca si realizarile lor sunt o piedica a fericiri tale. O sa fii o povara mare, grasa si urâtă. Urâtă da! pentru ca nimic si nimenii nu te mai mulțumeste.

  Trebuie sa intelegi ca fericirea ta si a celuilalt depinde de tine, de starea ta de spirit, de dorinta ta de viată de felul cum trântesti ușa cand intri in casă. De tine depinde daca o sa ai o casa plina de lumina sau de intuneric. Daca o sa ai florii pe masă si vorbe calde in suflet. De tine depinde daca va fi cald iarna sau frig vara. Pentru ca daca esti o persoana fericita poti sa faci ce iti doresti cu viata ta, dar daca astepti asta de la celălat o sa fii ca o piatra de moară legată la gâtul lui/ei si o sa-i sufoci fericirea de cate ori o sa incerce sa ii faca simțita prezena. Pentru ca, de ce sa nu recunoastem, cum sa nu il urăști cand il vezi asa de fericit cu puținul pe cre îl are? Aproape ca ai impresia ca nu ii pasa cand de fapt el vrea sa te contagieze cu ea. Și așa tu, negericitu-l, pesimistul, sau realistul secolului XXI cum vrei tu să îți zici, tu nu o sa intelegi niciodata ce e aia fericirea! Apucă-te de orice și crează-ti oportunități  să fii fericit, fii oportunistul fericit al secolului XXI. Apoi caută pe cineva cu care să imparti ce ai.

luni, februarie 17

Din categoria "Barbații sunt toti..."

   Toate femeile știu ca toti barbatii sunt porci. Sau măgari. Nu-i adevarat! Mai sunt si barbati care nu sunt porci si magarii, sunt doar prosti și idioti. Da! Adica toti am fost in situatia aia cand am pus in fată frumusetea inaintea dragostei, sau banii inaintea sufletului, sau bunătate (si nu interioara) inainte iubirii. Pentru ca noi, barbatii, avem principii. Pe care...nu are rost sa le intelegi. Barbații sunt ecuatii cu rezultate sigure daca stii ce formula trebuie sa aplici. Asa ca fii atenta:


  Daca ai fost in situatia ca sa iti placa de un baiat, destul de mult incat sa vrei sa ii spui asta: nu o face. Barbatii sunt idiotii, nu o sa inteleaga asta. O sa ii bulverseze. O sa ii tampeasca pe multi, si putini sunt cei care stiu sa raspund la o astfel de declaratie. 

   Daca vrei sa te placa, inebuneste-l de cap cu indiferenta ta, fii draguță nu doar cu el, la general. Arata-te interesata sa vorbești cu toata lumea, nu-i oferii privilegii. Nu ii arata ca exista doar El. Fa-l sa lupte pentru tine. Daca vrea ceva cu adevarat, stiu din experienta proprie ca o sa faca tot ce poate ca sa iti castige atentia. Ai totusi puțina grija sa nu ii bombardezi prea tare increderea si reapectul de sine, altfel o sa se dezumfle repede. 

   Lasa-i piste ca sa vada ca daca chiar vrea, poate. Atrage-l in cursa usor, putin cate putin. Nu incerca sa il prinzi in capcanda, tu doar arunca-i  momeala. Nefericitul, o sa se prinda singur. Atinge-l cu privirea cand il simti ca se pierde, atinge-l cu un zambet cand il simți departe, atinge-l cu mana cand il simti doborat. Ridica-l, pune-l pe picioate...apoi fugi. Uitate inapoi din cand sa vezi daca vine dupa tine. Daca vine, mai slabeste pasul, joaca-te cu el, ii place asta la nebunie. Daca nu vine....

  Ei bine daca nu vine, marește pasul si fugi cat mai departe de el. Nu merita. Nu il lasa sa iti simta frica ca nu il poti avea. O sa inteleaga ca, pe tine o sa te poata avea oricand si o sa caute alta provocare. E ca si cum trofeul asta l-ar avea deja in vitrina. Nu cauta în spatele cuvintelor, e asa de simplu, tu il placi si el stie asta, deja crede ca are meciul castigat. A fost prea usor. El nu functioneaza asa. Plantează-i o provocare. Fa-l sa transpire sentimente pentru tine prin toti porii. Sa simti asta cand te priveste chair daca esti cu spatele la el. Esti femeie, poti avea orice daca stii sa te faci placuta si dorita. Trebuie doar sa ai incredere ca poti sa faci asta. Restul...e floare la ureche. 

sâmbătă, februarie 1

Concluzii...cu d mare (partea a IIa, gandurile Ei)

Citeste prima parte aici:
http://lucratdemina.blogspot.com/2014/01/concluziicu-d-mare-partea-i-gandurile.html


P.Î. Viata din punctul "d" de vedere vorbind deapre Ei din punctul lor de vedere. 
   

     "Se spune ca dureaza ani sa castigi increderea si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi. Asa ca probabil nu au trecut inca suficenti ani ca sa capat incredere in mine. Sau probabil ca m-am autodezamagit de prea multe ori si numaratoarea se reia de fiecare data, nu continua de unde a ramas data trecuta. Si oricat aș tinde spre, nu ajunge la final. Sau poate ca nu exista un final, un standard dupa care sa ma iau si care sa imi poata spune unde ma situez. Si daca increderea in mine e atat de greu de castigat, trebuie sa ma astept ca la increderea in tine sa ajung si mai greu, nu? 


   Dar daca nu ajung la increderea in tine, inseamna ca nu pot nici sa o pierd. Iar daca nici nu castig, nici nu pierd, inseamna ca ma situez undeva pe linia izoelectrica. Si cum ea este transpunerea grafica a inimii care inceteaza sa mai bata, asta inseamna ca in povestea noastra nu exista munti si mari, iar mie imi plac muntii si tie iti place marea. Mie imi plac biciletele, tie iti plac rulotele, iar lor, amandurora, le plac si crestele, si nisipul, si separat, dar cel mai bine impreuna. Asa ca voi lupta sa castig. Pentru ca altfel, linia izoelectrica te pune sa anunti decesul.

   Un mix de sentimente si ganduri imi invaluie sufletul si mintea. Nu foarte des. Dar nici foarte rar. Suficient de des si rar, incat daca am putea proportina egal desele si rarele; oricare imi arata ca nu-mi esti indiferent, dimpotriva. Dimpotriva. Dimpotriva!

     Sa nu caut raspunsuri la intrebari care nu au fost puse. Asta’ti era sfatul care m-a linistit. Sfaturi imi dai? O groaza. Si eu in loc sa le primesc, stau sa-mi reprosez ca nu stiu sa le dau inapoi. Nu insutit! Nu inmiit! Macar in cantitate egale. Ca si cum primesc ceva, dar nu sunt in stare sa ofer nimic.

   Si totusi intrebari exista. Si au existat. Iar raspunsurile au venit, uneori repede, alteori mai greu. Altele sunt pe drum. Sau poate ca nu mai sunt. Dar eu tot sper ca vor veni. Uneori imi reprosez ca m-am indoit, alteori ma bucur, pentru ca dovedirea contrariului m-a ajutat sa urc trepte. Trepte ale increderii. In tine. Si treapta cu treapta, ma apropii de varf. Si varful e locul unde ai semnal, dupa ce tot traseul nu l-ai avut.
     

    Am incredere in tine ca o s-o faci bine. Asa stii sa pui capat temerilor mele nesfarsite cladite din nesiguranta ca am facut tot ce am putut. Cu toate ca mai mult de atat nu stiu ce as putea face. Si in tot ceea ce urmeaza sa fac exista o motivatie si mai mare pentru ca reusita nu se va mai traduce doar in bucuria mea, ci in bucuria noastra. Dar si teama creste proportional cu motivata, pentru ca nereusita mea va fi si nereusita ta, iar nereusita mea va dezamagi increderea ta, iar increderea ta e ultima pe care vreau sa o clatin. Asa ca de acum teama va capata si ea o alta definitie, caci nu mai e teama de nereusita, ci teama de dezamagire.

    Te amuzi cand ma amuz, te intristezi cand sunt trista. Nu te ranesti cand ma ranesc, dar te raneste cand sunt ranita si o sa am grija cu asta, nu pentru ca m-ar durea pe mine, ci pentru ca ar putea sa te doara pe tine. Si cand te doare pe tine, ma doare mai tare pe mine. Cand esti trist, mai tare ma intristez eu. Iar cand te amuzi, mai tare rad eu. Pentru ca imi place veselia ta. Si rasul tau. Dincolo de zambet.

   E de ajuns sa ma suni sa-mi spui ca esti bine si ziua mea e deja mai buna. Chiar daca de dimineata cand bajbaiam prin camera am spart un bibelou, chiar daca am alunecat pe scarile facultatii si mi-am rupt dresul grabindu-ma sa ajung la un curs la care aveam sa adorm in primele zece minute si chiar daca la intoarcere ploua si primul autobuz care mi-a trecut prin fata cand asteptam sa trec strada a avut gria sa ma hidrateze total. Daca nu total, macar partial. Nemultumirea mea - enervanta ce-i drept, de mult ori. Nemultumirea pentru lucrurile pe care nu am reusit sa le fac asa cum mi-am propus. Asa cum am tintit. Si asta spune ca este un lucru bun, lasand la o parte nerealismul celor mai multe dintre ele. Un lucru bun pentru ca asta ma face sa imi doresc mai mult, sa trec pe o treapta superioara, care sa ma apropie si mai mult de varf. Chiar daca da!, da!, da!, am inteles. Mereu imi repeti. Perfectiunea nu poate fi atinsa. Pentru ca nu, nu exista!

   Stim amandoi spre ce ne indreptam, nu-i asa? Deocamdata separat, mai incolo impreuna. Eu stiu incotro merg, tu stii incotro merg eu. Probabil ca tu stii chiar mai bine decat mine. Sustinere, protectie si respect - Reteta pentru mortarul dintre caramizile pe care le pun in fiecare zi. Cu greu, dar le pun. Pentru ca, cu cat obtii mai greu un lucru, cu atat te bucuri mai mult de el la sfarsit. No pain, no gain. Si ce-ar mai fi ele fara elementul de legatura dintre ele? Si stii de unde provine. Se si vede. In rezultate. Nu-i asa?

   In final, toata lumea se intreaba. Si? Eu zic: "-Si ce conteaza ce zice lumea?" ...nu-i asta ceea ce ne uneste pe noi ca oameni in general? Diversitatea! Iar diversitatea nu reiese ea tocmai din diferentele dintre noi. Deci diferentele ne unesc. Ce-ar fi daca toti am fi la fel, am gandi la fel, am vorbi la fel, am reactiona la fel? Am anticipa totul si nimic n-ar mai fi imprevizibil, nimic n-ar mai fi nou, nimic nu ne-ar mai parea interesant la celalalt. Iar mie, mie imi place sa te ascult, ma bucur cand ma inveti lucruri noi si ma relaxez cand ies din sfera mea si ma intersectez cu a ta. Si asta nu pot sa o fac decat cu ajutorul tau. Te ascult cand imi vorbesti, ma urmaresti cand iti povestesc. Lucruri banale de cele mai multe ori. Dar sunt lucrurile care ne compun viata. Invatam impreuna, eu de la tine, tu de la mine. Si asa ne imbogatim, crestem, ne largim campul de cunostinte, preluand unul de la altul ce avem mai bun. Pentru ca da, cu toate ca nu sunt niciodata multumita de mine, mi-ai aratat cum sa scot la suprafata ceea ce merita. Si merit!

   Asa ca hai sa lasam diferentele, sa hasuram cu marker portocaliu ceea ce ne leaga si ne tine impreuna si sa ne concentram pe lucrurile care au facut din “tu” si “eu”, ”noi”. Ce zici, merita?"

                       


P.S. Multumesc "d" pentru timpul acordat si efortul de a scrie si rescrie o tona de ganduri intr-un spatiu atat de inghesui. 

P.S.mic: P.Î. vine de la "pentru inceput" iar drepturile de autor asupra celor scrise mai sus nu imi apartine. Ca urmare nu detin nici lamuriri iar reclamatii nu se accepta. Multumesc!