Mi-a fost dat să vad multe în viaţa, dar cel mai mult si mai mult îmi place cand lumea se preocupă și se
răzpreocupă...pentru tine.
Adică fraza aia gen :-"Frate, din partea mea este okey, eu pentru tine zic, ştii?!" Cam așa sună declarația lor de preocupare. Si în ultima vreme tot vad ca multe fete sunt preocupate de complexul meu....cu înălțimea. Am tot avut parte de conversații gen:
-"Da să știi că mie îmi place să port cu toc, este okey din partea ta?"
Sincer, nici nu băgasem de seama că ies cu Goliat, dar acum că zici.....parcă mă deranjează un pic. Mă deranjează ca poţi să crezi ca pot sa te iubesc mai mult cand eşti desculță, în sandale, ori cu papuci de casa iar atunci cînd eşti în pantofi, nu prea. Mă deranjează ca atitudinea ta este prea înaltă pentru mine chiar si cand tu nu eşti pe tocuri. Din păcate, asta-i complexul tău despre mine, pentru ca sincer, câte zile pe an porţi tu tocuri? Sa facem un procentaj: nu destule încât zâmbetul tău sa-mi lase nesiguranța sa scoată la iveală vr-un complex. Mă deranjează dacă pe tine te deranjează.
Asa ca pe viitor cand o îmi (mai) caut o prietenă, o sa caut pe cineva cu 10 centimetri mai mică si o sa sper ca e din alea de-i plac pantofi cu toc si atunci o să îi spun preocupat:
-"Auzi iubire, tu porţi sandale sau pantofi? Nu pentru mine zic, pentru tine, din partea mea este okey."
Actualizare:
El: -Dacă mă iubește atunci nu își ia pantofi cu toc.
Ea: -Dacă mă iubeste mă lăsa sa-mi pun ce imi place mie.
Dacă atitudinea unuia dintre voi este pe tocuri si va privi mereu în jos la cealalt atunci este clar ca da, exista complexe, doar ca trebuie observat cine este cel care le duce cu el. Efectul "dopamina" (despre care o sa vorbim altădată) nu îţi va permit sa vezi complexele celuilalt dacă chiar tii la el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu