Inteligenta nu tine cont de dizabilitati! Premiera in Romania.

ARTICOLUL ACESTA ESTE FOLOSIT INTR-UN SCURTMETRAJ, NU ESTE REAL. MA SCUZATI PENTRU DERANJ

UMBRE

    Este important să vă gândiţi cât de mult vederea unui student a fost luată în considerare la materialele de curs şi prezentările făcute. Unii oameni au vedere în ceaţă, sau nu pot judeca distanţa şi viteza, sau nu pot distinge între obiectele care au culori asemănătoare sau umbre. Alţii pot fi capabili să vadă lucrurile care sunt foarte aproape de ei dar nu vad la distanţe mari, în timp ce alţii au o arie restrictivă de vedere (ex. vedere de tunel). Cei mai mulţi ce au probleme de vedere au semne ajutătoare, şi numai o proporţie mica (aprox. 4%) nu văd deloc.
   Cei mai mulţi folosesc vederea ca sursă primară pentru obţinerea informaţiilor, nu numai pentru citire şi scriere ci şi pentru interacţiuni sociale şi activităţi practice de zi cu zi. A fi orb poate pune un student într-un dezavantaj educaţional, mulţi studenţi şi-au completat cu succes cursurile şi au obţinut slujbe. Nu toţi cei care sunt orbi sau parţiali orbi folosesc bastonul alb, citesc Braille sau au un câine ghid. Un student poate fi considerat legal orb atunci când are nevoie de ajutor în învăţare / trăire.
   Auzirea şi ascultarea au un rol important în procesul de învăţare a studenţilor care sunt orbi sau parţiali orbi. Este important de reţinut faptul că ei nu sunt capabili să citească limbajul corpului sau expresiile faciale, interpretarea atitudinilor lor se face ţinând cont de tonul şi volumul vocii. Pot fi absenţi sau dezinteresaţi atunci când se vorbește deoarece nu au prins firul conversaţiei.


INTELIGENȚA NU ARE LIMITE

   Astăzi, a avut loc o premieră în mediul universitar românesc. Un tânar care și-a pierdut vederea în copilarie a obținut titlul de "Doctor în Chimie Moleculară, Metafizică și Inteligență artificială".
Lipsa vederii a fost mai degrabă o provocare de a demonstra celor din jur că poate să facă aceleaşi lucruri ca un văzător: „Am învăţat să mă adaptez în toate împrejurările, să simt liber, fără complexe. Cei care nu văd, sunt foarte organizaţi şi reţin orice mic detaliu. La cursuri nu am notat nimic, doar ascultam. Cei mai mulţi profesorii au înţeles situaţia mea", povesteşte Andrei...

   Tanărul a participat la diverse olimpiade internaționale unde a obținut premii importante. Are multe proiecte la care lucrează în momentul de față însă are un vis. Dorește să îmbunătățească lumea printr-o formulă miraculoasă care crește inteligența.
Cel mai mult iși dorește să-și recapete vederea, macar pentru cateva clipe, astfel încât să poată lucra mai eficient la dezvoltarea formulei care înglobează informație.

Andrei poate fi contactat pe mail:  andrei.shadow@blind.com
                                                tel:  +40754000090

Selfdestruct

  Încrederea. Încrederea de sine este ca o baterie alcalina. Se descărcă si se încearcă în funcţie de cum, cât si in ce condiții o folosești. Când se descărcă de tot trebuie încărcată urgent dacă nu "aparatul" risca sa nu mai funcționeze corespunzător.
  Partea aiurea este ca vine fără instructiunii de folosite. Cum să o folosești sau ce sa faci atunci când se defectează. Si nici garanție nu are. Nici măcar un an. 
  Așa ca, cu timpul, de fiecare data când se descarca, timpii de încărcare se măresc, metodele se invechesc si nu mai funcționează, iar tu rămăi din ce in ce mai des cu bateria pe zero. Te uiti in urma, îți aduci aminte de anii in care "încărcarea" dura doar câteva ore, apoi.....erai ca nou. Azi, stai pe aceeași banca cu sufletul tau la un poker despre viața si îți dai seama ca pierzi partida. Ai destula experiența încât sa poți face o chintă royala dar in schimb tu preferi sa arunci cărțile, sa lași totul la zero, sa pierzi totul cât mai repede cu gândul ca o sa te revanșezi fată de tine la următoarea runda. Si la fel runda după runda. Ți-ai împrumutat atâtea șanse si nimic. Renunți la tot pentru ca nu stii sa câștigi. Si in afara de asta nici nu mai ai încredere ca o sa mai câștigi vreodată. Nici măcar o partida cu 4 ași in mâna. Așa de rău te afectează neînțelegere asta.
   Asa ca acum ai ajuns sa astepti ani de zile iar cateodata uiti de tine si de toate. Bateria s-a învechit deja are câțiva ani buni de când ajunge prea repedea zero, de când ai pus-o la încărcat dar este încă la zero si nu stii sau nu vrei sau nu te interesează de ce sau dacă exista vre-o soluție pentru situația ta. Nici macar nu stii dacă chiar este o problema.
  Și într-o zi, așa când deja nu te mai interesează de nimenii si nimic, când totul este așa de monoton iar rutina îți distruge uniform fiecare celula de încredere in tine, ei bine cam atunci in ultimul ceas, aproape mereu....apare cineva care....îți încearcă batreiile într-o clipa, instant, fără nici un efort, te face sa fii iarași copil si sa uiti de toate căcaturile, da de perete cu nesigutanta ta si te face sa fii iarasi frumosul care te credeai odinioara. Îți face sa îți tresara inima de fiecare data când o vezi, sa rămâi fără aer de fiecare data când îți spună "Alo" si îți creste pulsul când simți parfumul ei in brațele tale.   Si atunci uiti de toate si de tot....pentru un moment măcar. Pentru 5 minute. Merita. Mâine este posibil sa o iei iarași de la capăt așa ca bucurate de fiecare clipa buna. Doar este a ta.

De unde vii tati...

  Cu dedicaţie pentru poliție, vameși si tot ce înseamnă FPR (funcctionar public român)

  Ajung ieri (acum vreo luna) la vama Nadlac. Apare FPR-ul, vameșul de serviciu si fără sa se prezinte sau orice alta introducere îmi zice: "-Ia zi tati de unde vii?". 
  
   Cumva aceasta propozitie se învaţă pe la şcolile de profil din România în loc de mult mai normala fraza ("Buna seara, Agent Capșuna, va rog sa îmi prezentaţi permisul, buletinul, CMR, cardul, diagrama, etc-uri...Vă mulțumesc!) fraza pe care o intalnesti, mă rog, în aproape toate ţările civilizate din UE, unde exista asa numitele "Drepturi ale omului"?
   

Ce zici tati? Actele la control!?

  Adică, domnule, poliţia este plătită de contribuabil sa îl ajute cu tot ce poate. Chiar si prin controale de alcoolemie sau filtre în miez de noapte, radare pe tronsoanele de drum cu multe accidente. Da! Sunt de acord cu asta dar domnule, de ce trebuie sa îmi fie frica de poliţie....dacă nu am făcut nimic? Adică pe bune, de ce trebuie sa opresc cu gîndul ca "gata m-a oprit asta acum mă amendează" de ce trebuie sa fie asa dacă eu ştiu ca am totul în ordine? De ce trebuie sa fiu scotocit in toate hartiile ca sa imi fie gasit un motiv pentru care sa iau amenda?
  
  De ce mă rog trebuie sa vorbesc cu el cu "șefu" si chestii de genul cînd el sa mă ia cu "de unde vii ba" sau "ce faci tati". Eu, tu, noi plătim pentru asta. Tata plăteşte un impozit egal sau mai mare ca salariul lui si asa mizer într-o tara europeană, pentru sanatate, pemtru pensie, pentru FPR-uri.....voi plătiţi pentru asta! De ce trebuie sa îi spui "Sefu" atâta timp cât tu plătești? Pardon, cât tu-l plăteşti. Nu te face asta pe tine şeful lui?

  De ce trebuie sa îmi fie frica sa îi cer sa se legitimeze sau sa îmi spună numărul lui de placă dacă vreau sa îi fac o reclamație? Avem 23 de ani de democraţie si tot nu am învățat nimic. Avem 23 de ani de libertate dar în fata cui? Atâta timp cât libertatea lui o calcă in picioare pe a mea in fiecare weekend, la fiecare control de rutina....atunci înseamnă ca nu sunt liber. Sau cel puţin nu mă simt liber de loc. Nu în Romania, nu astăzi, nici ieri si pun pariu ca nici mîine.
  
  Si lucrul acesta este pentru multe alte clase de persoane. Portari, secretare, profesori, directori, bancheri....s.a.m.d. Atîta timp cât aceste clase de oamenii nu produc dar încasează de la noi toți, eu cred ca ar trebui, si sunt de altfel, puși acolo pentru noi. Pentru a ne servi, a ne proteja sau a ne ajuta.
  Si da, pot înțelege ca fiecare pădure are uscaturile ei, dar în tara asta singurul loc unde te tratează bine, este, poate la McDonald's.
  
  Ştiu ca postul asta nu o sa rezolve problema si vor mai trece de încă câteva ori 23 de ani pană ce poporul asta o sa se recicleze....sau o sa dispară...dar vreau sa cred ca nu mereu am fost asa (ca popor mă refer).
  Si da, ca sunt nesimţit adesea cu FPR este adevărat, dar dacă ei vor sa fie trataţi cu respect cu "Domnia voastră" cu "multumescuri" cu "va rog frumos" si eu vreau sa fiu tratat la fel. Respectul se câștiga prin respect nu prin forţa sau grad.
  Sunt roman dar sunt si cetăţean european, am drepturi. Vreau drepturi.

Va mulțumesc. 

P.S. Am prieteni, rude si cunostinte în domeniu, dar asta nu însemna ca nu pot sa îmi spun părerea. Asa mă simt Eu, Roman, la mine în Romania. Îmi pare rău dacă v-am deranjat, deceptionat sau mai stiu eu ce. O zi buna....tuturor.

cel mai fascinant Eu, care nu l-am cunoscut vreodata...

Eu ma întreb...

- Alo, cine esti? (buna intrebare!)

Sunt persoana care trebuia sa ma fi cunoscut de mult, cu multi ani in urma.
Sunt acela care, daca as fi fost in locul tau in acel moment cand aveai 6 ani urcat in acel pom; nu mi-as fi taiat craca de sub picior.
Sunt acea persoana care as fi invatat la scoala si as fi fost premiant, nu ca tine... cum tu ai esuat (mentiune).
Sunt acea persoana care as fi luptat din rasputeri pentru a face lucruruile bine (cat de simplu ar fi). Da-mi voie sa ma lăfăi cu faptul ca, sunt acela care mi-as fi iubit bunicii asa de mult recunoscand-ule toate eforturile facute si traite alaturi de mine.
Sunt acela care m-as fi opus din rasputeri sa fiu un lenes netrebnic fata de viata.
Sunt acel TU care m-as fi purtat exemplar cu fratele pe care-l ai.
Si tot odata, sunt acel fiu care de câte ori le-ai tipat, vorbit urât sau chiar si judecat parintii, eu in loc le-as fi adus o floare si un "Sarut-Mana mama/tata".
Sunt acela care m-as multumi cu ce imi aduce ziua, si nu mereu cârtind asupra soartei mele, si cat de nenorocit sunt (nu esti nenorocit, esti doar un ignorant)
Sunt acea persoana care, atunci cand cad, ma ridic, si nu m-as uita in stanga si in dreapta, ca o fiara salbatica, cautand tinta spre care s-o sfasii (vezi domne.. Ti-a pus piedica si deaia ai cazut)
Sunt acea persoana, care desigur ar stii cum sa intretina o relatie cu o persoana de sex opus, si sa faca sa creasca acea relatie...
Sunt acea persoana delicata, politicoasa, cu gusturi bune, atenta, iubitoare, rabdatoare, ne-barfitoare, milostiva, grijulie, prietenul prietenilor, darnica, curajoasa, o adevarata persoana...

Vrei sa continui??
Nu vrei, pentru ca in continuare vor venii mai multe din astea genu' "ceea ce tu nu esti"

Asa este, viata trece, si cealata persoana (care sunt eu) merge paralel cu tine, ca si cand batandusi joc de tine... "hei, acolo ai dat gres", "hei cretinule, nu vezi ca acolo era invers", "doamne, ce minte creata".... etcetera.. si îmi pare rau ca nu pot lua volanul vietii, pe care il ai tu... si sa ma tamponez cu tine... sa vezi cum ar trebuii sa actionezi in toate situatiile esuate si date gres... eu merg inainte... partea dreapta, cea buna, iar tu; alergi hai-hui, virând cand la stanga cand la dreapta...

cum ti-am mai zis, eu, sunt doar parte buna a firii tale, care, din pacate nu pot decat sa merg alaturi de tine, paralel... depinde de tine daca vrei sa intri pe drumul meu sau nu...

think twice...
"Sunt persoana care trebuia sa ma fi cunoscut de mult, cu multi ani in urma... Cu toate ca am fost alaturi de tine si sunt in tine, este doar alegerea ta... Doar a ta!"

///made///of///steel/// 

Din categoria "Mama ce proști mai eram" , noile aventuri ale lui Iba siprietenii lui.

  Zile de vacanță au trecut de mult,totusi eu mai eusesc sa imi fac timp de stat la un ceai cu prietenii. Asa ca una peste alta am ocazia sa aud fel de fel de "povești" de-ți vine sa dai cu căciulă de pământ. Uite de exemplu, urmatoarea istorie mi-a povestit-o un prieten bun zilele trecute si incepe cam asa:
  "Era anul....1990 si ceva. Eu eram la liceu prin clasa a 9 iar într-o seara am rămas singur la apartament in oraș cu doi prietenii buni. Bani nu prea aveam ca asa era pe vreme aia, dintre toți, doar eu mai aveam vreo 12 lei. (lei paralei, roni...cine mai stie ce nume purtau atunci, bani.). Vroiam sa mâncam de banii aia, sa luam si noi niste pâine ceva, ca ne era foame. Oricum ideea asta a durat pana când unul dintre noi sa gandit  ca ce ar fi sa invitam niște fete si sa facem o petrecere. Doar eram singuri acasa...iar in filmele alea americane de le tot vedeam aunci, gen American Pie (bun fim, prima parte zic) petrecerile alea mereu se lasa bautura si femei in funduletul gol. Nu aveam internet nici telefoane ca acuma asa ca ce zic prietenii mei:
"-Ma, eu dacă aveam internet vrajeala câteva sa vina sigur"
"-Si eu la fel" zice si celălalt.
Așa ca am mers la internet. Era cam 3 lei jumătatea de ora. Le-am luat câte o jumătate la amândoi. Ceva trebuie sa iasă, mi-am zis. (Sincer, parca ii vad alergand cu balele târâș ca un câine infometat de stapan, la primul internetcafe ce le-au ieșit in cale. Pe vremea aceea era câte unul la fiecare colț de strada. Sigur in momentul ala nici unu dintre ei nu mai gandea cu capul. Barbati...)
"- Si?" Ii zic, "ce s-a întâmplat."
"Pai după o jumătate de ora primul dintre ei, sa ii zicem Ozo, zice
"- Frate uite eu aproape ca o vrăjisem pe asta. Venea sigur..."
Celălalt nu se lasa cu nimic mai prejos:
"-Eu am vorbit cu unele, aproape ca le convinsesem...daca mai aveam putin sigur veneau. Da sigur"
"-Si?...ce ai făcut ma pina la urma?"
"Ce sa fac, am facut ce ar fi facut orice prieten bun daca ar fi fost in locul meu....le-am mai luat câte o jumătate de ora la fiecare."
"-Si?...a ieșit ceva, nu?"
   "Frate....in seara aia am făcut....(pauza)....primea mea.......mămăliga. Nu mai aveam banii nici de pâine asa ca a trebui sa facem ceva de mâncare. Am făcut niște mămăliga...vai mama ei, era numai malai. Cred ca si a doua zi când am căc*to, malaiul era încă uscat de la câte gogoloaie avea in ea."

Concluzia: "Bă cât eram de disperați!" 
   După ceva timp, de dat asta aveam internet acasa. De mult deja. Am rămas iarași singuri acasa. Parca ne vad pe amândoi cu statusuri de genul "Singuri acasa...cine vine si pe la noi?". 
  Deja va gandeati...sa vezi cum sar astea pe voi,aaaa?  
"-Ozo ținte bine ma" ....ma uit la el si ii mai zic o data "-Ozo ținte bine bă. Ținte bine de chiloți ca vin astea si-ți mănănca cucu. Ținte bă bine!"
  Frate ce vremuri, ce naivitate, ce viața. Pe bune, stiu ca mulți or sa citească si or sa zica "ce porcarie" sau "ce oamenii prosti" iar prea puțini o sa înțeleagă ca anii aceia, pentru noi au fost cei mai frumoși ani. Așteptând la tine acasa, cu un status de 2 lei sa vina sa ți-o tragă si tie cineva...si nu venea. Si nu a venit niciodată...dar chiar dacă tu erai capabil sa faci aceeași chestie idioată si data următoare când rămâneai singur acasa. Și stii ceva....pana la urma nimenii nu știe cum s-a terminat;pâna la urma....
  Și chiar dacă ar ști...tu poti sa fii sigur ca nu o sa spună niciodată prea mult. Așa erau oamenii pe vremea aceea, asa era totul. Simplu la pătrat. 
  "Mama ce prosti mai eram!"

Pentru cei care nu au uitat cum a fost, v-o dedic: Stefan Hrusca - Doamne tineri mai eram

Nu forta prea mult!!!

Mai aveam cate o revelatie dintraia care incepeam sa scriu si trebuia sa scriu asa de repede ca uitam.. Ma uimeam pe mine insumi, era uluitor.. cocoloasele de idei, ganduri puse deoparte care imi avalasau mintea, ca o cascada... Insa mai sunt zile, chiar si luni in care, nu stiu... Incepi asa:

"...Si mai adun o zi in contul mult prea imbulzit de viata,
Ma mai trezesc si, iar mai scriu o vraja,
Asa, doar ca sa nu zic ca... nu-s pe asta lume,
Indiferent de unde ma va duce acest gand...

Iar mai bag mana in galeata mea cu ganduri,
Si scot afara numai zdrente, bune de-aruncat
Le pun pe-ntinzator.. exact ca pe aceste randuri
Oare mai e ceva in mine demn de admirat?

Ma mai intorc dupa un timp de reculegere
La o adoua incercare de-a crea..
Incep si mai intind o rufă
Dar iar, din nou... Nu reusesc o strofă!"


Exact.. Se mai intampla... Asa ca.. Nu forta puterile de a reusi ceva ce nu poti la
Momentul care tu vrei, nu forta nimic peste puteri, caci poate vei ajunge la un moment dat cad din atata nereusire vei da in "ABANDONARE".. Da-ti timp, reculege-te, recicleaza ideile... Vei vedea cum din nou va exploda acea cascada de idei...





By ///made///of///steel///