Cocosul fermecat - Anectoda

   Era pe vremea cînd eu locuiam cu familia mea în unul din cartierele din sudul Madridului, cam la 20-25 de minute de centru. Era o zona în general liniştita, cu oamenii bătrînii, si foarte puţinii străinii în vremea aceea. Avea si o secţie de poliţie destul de mare în apropiere, deci era o zona buna si calmă la ora la care se întîmpla ceea ce va voi povesti.

O duminica oarecare. Undeva în jur de ora 5 dimineata.

  Pe atunci, o data pe luna, venea la noi cumnatul unchiului meu, si aducea cu el fel de fel de cutii cu fel de fel de bunurii pentru romanii care locuiau acolo trimise de rudele rămase acasă. Stătea un weekend apoi pleca înapoi în România cu alte pachete adunate de data aceasta de la cei de aici pentru cei de acolo.
  
  Ei bine, în unul din weekendurile acelea si mai precis într-o duminica, cam pe cînd ziua nu are încă ora iar noaptea nu a plecat de tot la culcare, se întîmpla ca, cumnatul unchiului meu sa se afle la noi in Madrid. Nu mai îmi aduc aminte cînd ajusense acolo, sau cînd am urcat pachetele în casa, probalib ca noaptea de sîmbăta fusese destul de aglomerată pentru mine cum erau de obicei toate nopţile de sîmbăta. Asa dar, zaceam răsturnat comod pe patul meu, în camera mea, probabil visand la ceva umed si bun (supa de legume) cînd am auzit un sunet....ciudat si totodată neclar. 
   
   Nu mi-am dat seama din prima ce este nici de unde vine sau ce ar putea provoca sunetul ăla. Probabil acolo în vis, era vr-un instrument, sau cineva care scotea sunetul acela, doar ca nu eram capabil sa-l vad. Sunetul se repeta pentru a doua oară, pentru a treia si continua sa se repete încă de cîteva ori. Îmi dau seama ca sunetul nu avea ce căuta în visul meu....dar în acelaşi timp era la fel de imposibil sa fie real. IMPOSIBIL! nu in Madrid.
  
  Deschid ochii....si de data asta îl aud clar: "cucucriguuuuuu". Nu îmi dădeam seama dacă continuam cumva sa visez sau eram treaz, asa ca sar repede din pat direct în picioare. Acum eram treaz si în casa, linişte de mormînt. Mă uit la ceas, era ora 5 si ceva. "Nu, este imposibil! Probabil aseară am mîncat ceva care nu mi-a făcut prea bine" îmi zic si mă pun înapoi pe pat. 

  Cînd, aud iarăşi sunetul "cucuriguuuu". Acum era real ,real ca apa la chiuvetă. Sar ca ars din pat, deschid brusc usa si ies grămada în hol. Linişte. În fata mea zăceau tăcute o grămada de cutii, aşezate una peste alta....nici urma de cocoş....Îmi promit sa am culc mai devreme sîmbăta următoare si sa nu mai mănînc tîrziu, pun totul pe seama oboselii si dau sa mă întorc în pat cînd aud iarăşi "cucuriguuuu". Mă răsucesc pe călcaie poate îl prind cu privirea pe făptas dar nimic. Mă uit la cutii, si nu realizam care-i faza....doar nu....
  
  Mă reped spre prima cutie, o desfac...gainii, a doua, gainii, a treia....si mai multe gainii, gainii peste tot....desfac si mai multe cutii pană cînd într-un tîrziu în una din ele un cocos din ala pechinez tocmai se înfoia sa îmi dea "Buna Dimineaţa!" din toţi plămînii lui aia mici. 
  
  Nu îmi venea sa-mi cred ochilor. Cînd mi-a venit o idee care ma linişti imediat: măcar eu l-am găsit, da vecinii mei încă îl mai caută. La o asa imagine de ansamblu a venicilor mei bajbacaind orbi de somn după un cocos imaginar am putut sa merg si sa ma culc liniştit la loc urîndule vecinilor mei Noapte Buna!  


După o idee de: Adrian Călin, cel care s-a trezit într-o dimineaţă cu imaginea asta în fata hotelului RIN din Bucuresti unde locuieşte. Click Aici pentru imagine.