Marea Provocare (Marte vs. Venus)

  Daca ne-am afla față în față sau aceasta ar fi o convorbire intr-un cerc de prietenii probabil ca marea întrebare ar fi: "Care este cea mai mare provocare pentru fiecare dinte voi?" Pentru tine, pentru fiecare in parte.

   Pentru mine cea mai mare provocare este sa ma fac inteles și/sau să inteleg. Bine nu pe oricine, ma refer la "o" anumita persoana. Ea. Pentru ca de multe ori am impresia ca am spus lucrurile atat de clare si pe intelesul oricui, am vorbit de două trei ori mai mult ca de obicei si mi se pare inadmisibil si de neinchipuit ca celalalt sa nu fi inteles. INADMISIBIL frate.

  Sa se inteleaga de la inceput, nu am nici un studiu in consiliere sau chestii de genul, eu doar imi spun parerea "verde´n fata" ca sa zic asa. O sa va dau unele exemple iar daca nu sunteti de acord cu mine va provoc sa imi lasati un coment. Probabil aveti dreptate. Probabil am zis. 

Exemplul 1. CADOUL 
   Atunci cand in urma unei discutii tu lasi subtil sa se intelaga (probabil fara sa vrei) ca iti lipseste un lucru, să zicem că reactia lui va fi: "-Draga mea laca ca o sa iti iau eu."   Raspunsul vostru nu trebuie să fie in nici un caz "-Pai ia sa-mi iei" sau "-Hai sa te vad" sau "-Asa zici tu mereu". 

  Ei bine oricare dintre raspunsurile astea ne face sa ne pierd orice cheful de a mai cumpăra ceva. Adica pe bune, gestul este o ofranda, un simplu gest prin care noi vrem sa intelegeti ca ne-ar place sa avem grija de voi sa va satisfacem dorintele. Nu, nu este o provocare, nu este o obligatie. Vreau sa fac gestul acela pentru ca imi place mie,  pentru ca ma face sa ma simt bine, pentru ca vreau sa am grija de tine, nicidecum pentru ca asa vrei tu.   Iar din momentul in care comentariu tau este oricare in afara de "-Multumesc" urmat de orice alt cuvant dragut gen "dragul meu", "esti un dragut" "nu trebuia" ATENTIE: am zis "nu trebuia" a nu se incurca cu "nu trebuie" sau "nu este nevoie". La trecut, ai inteles? Adica lasa-l pe om sa se simta si el bine, nu? Este dorinta lui wtf!

Exemplul 2. COMPLIMENTUL. 
  Este imposibil, dar absolut imposibil ca atunci cand el iti face un compliment, cat ar fi el de mic, de light, de "nosugar" un lucru simplu gen  "-Draga mea ce frumoasa esti in dimineata asta" sau "-Pantalonii astia iti fac un fund...mamă-mamă"  (da asta-i in compliment) repet, este absolut imposibil de inchipuit pentru mintea unui baiat ca tu sa ii raspunzi sec "Aha!" sau si mai rau "-Aham!". In limba noastra a barbatilor așa un raspuns este tradus cu "-Ma doare la basca! de tine si de complimentul tău tio." sau "-Mai bine tăceai." Si nu ai voie sa te doara la basca, NU! Singura persoana care poate sa îi raspunda "-Ma doare la basca de tine bă tio." cand ii faci o declaratie genul celor de mai sus sau nu numai este prietenul cel mai bun al unui bărbat. Pe el si numai pe el are voie sa il doara la basca. Ba chiar are voie sa adauge la finaul propozitiei si apelativul "fraiere" fara ca asta sa te deranjeze vr-un pic. (Nu am timp acum sa dezvoltam aces subiect, poate ca pe viitor o sa revin cu mai multe informatii.)

Exempul 3. BE HAPPY
   Nu sunt o persoana trista. Rareori sau chiar deloc ma vezi suparat. Puține persoane stiu cand ceva este in neregula cu mine. Foarte puține. Tu si inca vre-o doua. Nu pot nici sa zic ca sunt mereu fericit, dar de obicei starea mea de spirit este ceva de genul "Rollin´, Rollin,´Rollin´" daca intelegi aluzia mea ma men. 

  Fericirea este o alegere, este alegerea mea. Adica nu exista o anumita persoana sau lucru care sa imi provoace starea aceasta, nici un anumit viciu sau medicament. Pur si simplu vreau sa fiu "happy". Este alegerea mea si vreau sa ramana asa. Eu nu pot sa inteleg cum poti sa te superi pe ceva de care nu iti mai aduci aminte? Sau cum este posibil  sa te superi cand esti fericita? Cand nu ne vedem ca nu ne vedem iar cand ne vedem că ne vedem...prea mult. Crede-ma imi este foarte greu sa inteleg ce este aia "povara" ca vorba aia "doar nu ma duci in spate" nici pe mine si nici relația asta, așa-i? Sau da? 

   Adica cum este posibil sa fii fericita si in secunda doi (2) sa nu mai fii. Si colac peste pupăză sa nu stii nici motivul. Asta chiar nu am cum sa inteleg desi credeti-ma ca incerc. 

 
P.S. BONUS
  A, ar mai fi un bonus. Cateva chestii mici pe care la fel daca cineva are binevointa si poate sa mi le explice:
- fraza "Vezi ca daca te dai cocos cu mine mine nu ține" .....așa că acuma ce faci, te dai tu cocoș? Că, cam asta pare.
- exclamatia "Treaba ta!" la ce se refera? Adica e de bine nu?
- "Trebuie sa stam de vorba" de ce intotdeauna fraza asta inseamna ceva rau? Adica daca e de bine ce fraza folosit? Dacă e de bine de ce nu stăm de vorbă?
- Cand esti monosilabica la telefon de ce nu trebuie sa inchid? Parerea mea este ca nu ai chef de vorba dar am observat ca ma înșel adesea. Cum ar trebui sa reactoinez? Închid, nu închid, te mai sun mai târziu, mâine?
- de ce este asa de greu sa spuneți "Imi pare rau!" cand gresiti? Nimeni nu va cere sa va umiliti doar sa se vada acolo un pic de regret. Pana si cei comdamnați ii urma unui proces sunt întrebați dacă au regrete. Si câte unii au.
- Cum ii spui unei fete frumoase ca este frumoasa astfel incat sa iti zica "Multumesc!". Dar une-i fete dragute? Sau une-i fete inteligente? Da unei femei grase si urâte? Sau doar grase să zicem?
- de ce ne puneti intotdeauna sa repetam o fraza care v-a deranjat la prima reproducere? Adica daca  nu v-a placut prima data o sa va placa a doua oara?
- de ce femeie spun ca vor barbatii haiosi (care sa te faca sa radă) iar dupa un timp ne spuneti ca vreti sa fim niste persoane mai serioase si responsabile ca ne facem de ras pe oriunde mergem. Parca vroiati sa radeti nu?
- cum se face ca femeile vor barbati sinceri dar nu ai voie niciodata, dar NICIODATA sub nici o circumstanta sa ii spui prietenei tale ca s-a ingrasat? Sau ca nu ii sta bine tunsa asa, sau ca nu iti place rujul ei?
- de ce va fardati, faceti unghiile, puneti silicoane, botox si toți sfintii, purtati decolteele alea de-ți vine rău apoi doriti sa nu fiti judecate dupa aparente?
- tu cand iti vopsești unghiile cum vrei tu, cand te fardezi cum vrei tu, cand iti coloreze parul cum vrei tu, cand spui ca o sa te operezi sa-ti spui silicoane pentru ca asa vrei tu, cand spui ca faci toate astea pentru tine... cum adica voi va aranjati pentru voi? Adica va doare la basca parerea noastra, nu? Atunci noi de ce trebuie neaparat sa ne supunem dorintelor voastre mylady? Adica cum ne imbracam, cand sa ne tundem cum ne pieptanam...papion sau cravata? Intelegi?

- vă văitați mereu că noi bărbații vrem și ne gândim întotdeauna numai la sex (și la mâncare) când este atât de simplu să ii satisfaci doar această simpla dorință. Noi vrem sex si sa fim lăsați in pace. Bine si mâncare. In schimb voi nu prea știți ce vreți iar ceea ce știți este că vreți "Acuma!" Plus că veniți fără instrucțiunii si cu multe ore de funcționare.

   Pe scurt, cam asta a fost pentru astazi. Revenim cu noutati.

Bună dimineața prințesa. (Ultima parte)

 Ce cauti in cutia cu amintiri? Cauti pe cineva? Cauti o frumusețe deja apusă? Cineva chipeș, cu ochii mari, cu parul ordonat si pielea clară...un om înțelegător, arătos, calm, stăpân pe situație mereu cu un plan in minte, mereu dispus. Sănătos. Un bărbat.

   Vad in privirea ca nu mai sunt omul pe care il doreai. Acum am păr puțin. Pe alocuri alb, pe alocuri deloc. Anii s-au adunat strajă la marginea patului nostru. Cand mă trezesc acum mă vait, mă mișc greu, obosesc des...de vre-o erecție efemeră ce să mai vorbim.

  Totuși tu, tu ai rămas la fel de frumoasă dupa cele câteva decenii petrecute împreuna. Ai ochii vii, obrajii tăi cărnoși si pielea aia portocalie din care mușcam cu poftă "Of!" îmi lasă gura apă si acum, un biet bătrân ce stă pierdut la capătul patului. Crezi ca am uitat să te priesc cum o făceam odinioară, dar nu-i adevărat, iti arunc câte o ocheadă in fiecare dimineata înainte de răsărit când părul tău negru încă umple încăperea de întuneric.

  Pentru ca, chipul meu presărat de riduri si amintiri a fost odinioară mai...altfel. Îmi aduc aminte de clipele frumoase petrecute împreuna in albumele noastre de fotografii. Da, ma uit la ele in fiecare zi trista care trece, cand boala mea imi șterge ieri-ul si alatăieri-ul din privire cu buretele crunt al uitării. 

  Si de-ar fi doar atât, poate ca inca m-ai mai iubi dar crizele mele de diabet, Parkinson si prostată te scot acum din minți."O drag mea, unde sunt anii noștri de tinerețe?" te întreb in mintea mea de fiecare data cand te văd ca mă privești cu milă. Acum sunt un bătrân obez, chel, orb și urât. Tremur tot, uit tot, imi fac nevoile peste tot de altfel dar asta nu inseama ca o sa ma opresc din a te iubi. Chiar daca iti faci timp sa ma mai cerți câteodată. 

  Ma cerți pentru ca uit, pentru ca nu te ajut cu treburile casnice, pentru ca mănânc fara măsura, pentru ca nu sun acasa, pentru ca sunt un iresponsabil. Sau "un copil închis in trupul unui bătrân prost" mai imi spui câteodată infurunată din spatele ochilor tăi căprui.

  Si totuși, am avut si clipe de bucurie. Am avut si clipe de fericire. Am fost frumoși împreună odată. De mult este adevărat asta, dar am fost. 

  Si daca nu as uita asta in fiecare zi din cauza neamțului ăla pe nume Alzhimer care imi ascunde amintirile in biblioteca infinita a ființei omenești care sunt, poate aș mai fi capabil sa îți spun in zorii zilei când te trezești și mă privești nedumerită stând nemișcat in scaunul meu care imi leagăn oasele și bătrânețea "Bună dimineața Prințesa. Tu ești cea mai frumoasă amintire a mea!"

  M-aș ridica atunci ca și acum să-ți sărut fruntea îngândurată dacă nu aș avea probabil nevoie de ajutorul tău. Atunci ca si acum. Prințesa. 

                    Te pup. Copilul din mine.