Bună dimineața! Prințesa

  Te trezesti dimineața si te uiți cu coada ochiului. Este acolo, lângă tine. Cu obraji palizi in lumina zgârcită a dimineții care se furișează lenesa printre persiene si se sprijinește in fereastra holbanduse la frumusețea ei. Te simți norocos. Te ridici intr-o mână ca sa o vezi mai bine. Nu știi ce ai sa te faci daca intr-o zi  ea nu o sa mai fie acolo. Nici nu vrei sa te gandești. Nu are rost. Ea este inca aici.

 Continui sa îți plimbi bland privirea pe corpul ei oprindu-te câte puțin in locurile tale preferate. Îți plac buzele ei ca albia unui râu secat in cel mai secetos an din viața ta. Îți vine sa te repezi ca un animal salbatic sa i le sfâșii sa te infrupți din ele poate așa o sa te saturi odată de gustul ei.  Si fiecare centimetri din ea îți provoacă o poftă sățioasă de carnea ei, de mirosul acela atat de specific ei care ramane mereu impregnat atat de adanc in mintea ta, in tricoul tău albastru deschis. În tine.

 Se miscă brusc si se întoarce

spre tine. Cu fata senină îți umple viața de vise cu ea. Evident toate's frumoase deși te sperie prea mult binele care ți se întâmplă. Ridici mâna si ii atingi obrazul. Este rece, un rece care îți risipeste gandurile si te întoarce acolo lângă ea. O atingi încet, cu frică si urci cu mâna pe tâmpla ei până când brusc te intâlnești cu ochii ei mari care se holbează adormiți fix pe chipul tău.

  Si zâmbești de plăcerea pe care ți-o provoacă acei doi ochii. Zâmbești pentru ca este vie, pentru că...pentru că poți să o strângi in brațe sa stai cu capul pe pieptul ei și să ii auzi inima cum bate si te umple de fericire cu fiecare bătaie. Bum-Bum, Bum-Bum. Coborii in graba cu mana pe pielea ei fină si o apuci de bărbie. Ea se uită serioasă la tine si-ți zice scurt:
"-De ce zâmbești așa..."

  Ai atâtea raspunsuri. Ai atâtea pentru care sa-i mulțumesti dar rămâi tăcut. Blocat de sclipirea ochilor ei, de respirația intretăiată care ii umflă pieptul la fiecare secunda. Ce să ii spui când sunt atât de multe lucruri de spus? Când ea insăși este zâmbetul tău de dimineață , râsul tâmpit ce îți umple toata ziua, chipul; si bucuria cu care adormi când ea îți spune "somn ușor :*" 

  Ai vrea să nu-i spui nimic dar ochii ei așteaptă insistent un răspuns. Te ridici si o săruți pe frunte, ii mângâi părul si te scufunzi in grumazul ei, acolo la incheietura gâtului unde miroase atât bine a "ea". O tragi spre tine si o muști încet de ureche in timp ce ea te strânge in brațe. Ai vrea sa mori in momentul ăla, nu ai nimic de pierdut. De câștigat. Te apropii de urechea ei hotărât sa ii răspunzi la întrebare, tragi aer ii piept si ii spui:
"-Bună Dimineața Prințesa! Zambesc pentru ca esti aici."

  Te tragi înapoi si vezi cum i se colorează fata cu cel mai sexy si provocator curcubeu al buzelor ei. Simți o poftă nebună sa o guști si te repezi ca o distorsiune de incordare de arc direct spre ea. O prinzi iute de mijloc, îți pui buzele peste ale ei si muști cu poftă de buza de jos in timp ce ea emite un "mmmm!" mofturos si adormit. Își pune mana in parul tau si te ciufulește copilărește in timp ce se rostogolește peste tine ca o avalansă. Acum te gandești si tu ca pentru tine "Doamne, cum să nu-i zâmbesti!" închizi ochii si te pierzi in lumea ei. In lumea voastră. 

Tovarășa...

   Ei dragi moșului, imi aduc cu plăcere aminte de copilăria mea. Să tot fi fost eu prin clasa I-a pe atunci. Aveam noi o Tovarășa Învățătoare cam iute la mânie, si cam mare în palmă. Sărmana, o înțeleg într-un fel că avea de indurat zilnic, 4 ore pe zi 14 nebunii, "buni de nimic" citand-o pe dumneaei. Am luat atâta bătaie de la femeia aia, ca daca aș pune palmele ei cap la cap aș înconjura Terra de câteva ori. 

  Eram primul pe clasă cand venea vorba de bătaie, atâta bătaie de multă am luat ca la un moment dat începuse să imi cadă părul. De stres. Pe bune, există analize medicale care atestă cele spuse mai sus. 

  Poate, zic poate pentru că au fost unele ocazii in care am meritat-o pentru ca le cam comiteam si eu ce-i drept. De exemplu i-am spart ochelarii lui Mihăiță de 4 ori până in clasa a III-a încât ala sărmanul s-a lăsat pegubaș in a mai purta ochelari la Scoala. Da nu-i vina mea, ochelarii lui aveau atractie la pumnii mei. 

   Ei bine, Tovarășa Învățătoare Ciobanu, era o femeie cu o construcție solidă, din acelea care munceau la CAP cu spate mare, mâinile puternice pe care tronau un "ghiul" cu care imi dătea mie castane, cu un ten gras si tăciunos si de statură impunatoare ca o statuie de a vreunui mare domnitor. Cu toată prezenta ei inălțătoare si cu toate ca ne tremurau izmenele pe noi de frica, nu eram in stare sa ocolim bătaia nici o clipă. 

  Încă si acum la 30 de ani o mai urăsc pe femeia aia. Pentru ca probabil dânsa credea ca, cu bătaia va reuși să ne bage "cartea in cap". Ei bine nu a fost deloc așa. Si nu sunt unul din acei care exagereaza, dar nu sunt de acord cu bătaie ca mediu de învățare. Adica nu-i crapi capul omului si-i bagi abecedarul si aritmetica pe acolo si gata-i,  Done!

  Singura persoana care a inteles nevoia mea de protecție pe atunci a fost bunica. Bunica era o femeie care nu stia prea mult de glumă, așa că auzind dânsa despre repetatele "corecții" pe care le primea nerambursabil nepotul ei in fiecare zi de școala până întracolo încât a trebuit să meargă la doftor, într-o zi mi-a spus: "Mâine de dimineață merg eu cu tine la școală".

  Nu am inteles eu pe loc însemnătatea acelor cuvinte, deoarece in vremea accea profesori aveau un statut special in educație copiilor chiar daca nu erau ai lor, profesori erau egali cu primarul, popa sau poliția și nimenii si nimic nu le putea atrage atenția de la metodele prea putin ortodoxe de educare a odraslelor, repet care nu erau ai lor.

  Așa că ziua următoare bunica a mers la școala, m-a întrebat care e clasa mea si a intrat acolo "val vârtej" a pus mâinile in șold, pentru ca așa stia ea a dat roata cu privirea prin clasă si cum a dat cu ochii de Tovarășa Invatatoate fără măcar sa facă un pas, direct de acolo din ușă a salutat-o prietenos:

  "-Auzi fa, tu esti aia de îl bați pe nepotu' meu? Ascultă incoace la mine daca mai auz' o data că ai dat in el, vin și te iau de ciuful ăla și te târăsc prin toată curtea școli. Ai înțeles? Să nu mă cheme pe mine Leana dacă nu!"

  S-a intors către mine, care rămăsesem gură cască in spatele ei, și mi-a zis: "-Gata mergi linistit la locul tau". Bă sincer nu prea imi venea, Tovarășa rămăsese stană de piatră si toți colegi se uitau la mine cu gura căscatăsi ochii ieșiți din orbite si liniste de infern in care se auzea tipand toti draci nestapaniti de manie ai Tovarasei Invatatoare Ciobanu. In gândul meu nu puteam decăt să mă gândesc: "să vezi bătaie acuma". Treaba e că nu am mai luat bătaie din ziua aia. Si nici dupa ziua aceea. Adica nu așa ca înainte vreau să spun, dar nici acasa nu am mai spus de frica ca nu carecumva sa vina bunica sa facă Karate Kid cu Tovarășa Invatatoare. 

O duzina de Cale albe

   Oricum, faptul ca eu nu am mai luat bătaie nu înseamnă ca nimenii nu a mai luat bătaie. Imi aduc aminte ca aveam o colega, Carmen, care venea la școala noastră dintr-un sat vecin cam la 2 km distanță. La o serbare de sfârșit de an la Caminul Cultural imi aduc aminte de parca ar fi astazi, fiecare copil cu buchetul lui de flori frumos aranjat, singura care lipsea era Carmen. Tovarășa era praf si pulbere si tuna in toate părțile pentru ca nu o găsea pe Carmen si din cauza ei întârziam programul. Într-un final,  sau de fapt cred ca, chiar la finalul programului a ajuns si Carmen sărmana cu 2 Cale albe pe care parcă le adusese târâș. 

   Parcă o și văd, un ghem de copil de clasa a doua cu ditamai ghiozdanul si două cale albe care maturau pământul. In următoarele minute cele două cale albe răvăceau părul șaten al fetei purtate odios de mâna Tovarășei Învățătoare. Calele, si mai ales două sunt "de dus la mort" i-a spus in timp ce i le ruptea pe cap.

   Imi amintesc ca după ce lucrurile s-au calmat, iar invătătoarea a fost luată de pe capul copilului la propriu si la figurat de ceilalți părinți, Carmen cu părul ciufulit și fata plânsă ne-a povestit că a ajuns târziu deoarece a trebui sa meargă singura la oraș sa cumpere florile, mama ei nu avusese timp sa ii ia florii pentru ca plecase la munca dis de dimineata și ii lăsate banii. Si calele la început au fost trei, una dintre ele s-au rupt insă in imbulzeala din autobuz iar un om a sfătuit-o să nu i-o dea doamnei Invatatoate si pe cea ruptă "mai bine o arunci" i-a spus bătrânul "ca să nu o jignești pe Tovarășa".

  Pana la urma treburile au ieșit cum au ieșit iar noi ne-am făcut mari si ne aducem aminte cu plăcere de cele întâmplate in acei anii. Si pe Carmen nu am mai vazut-o de mult, desi am aflat din întâmplate ca a fost maritata sau aproape maritata pentru câțiva anii cu un amic. Tovarășa Ciobanu...nu mai stiu nimic de ea, dar sincer, nici nu-i duc dorul. Bunica se chinuie cu bătrânețea si rade cand ii aduc aminte de cele întâmplate. Încă nu sunt singur daca bunica a glumit sau a vorbit serios atunci cand i-a spus învățătoarei că -i crapa capul. Iar ea rade si mai cu pofta cand o întreb daca chiar a vorbit serios.

   Da, au fost vremuri bune.

Catelul, fata si bancul despre consum.

  Știți bancul cu cățelul ala care se consuma in el? Ei bine și eu sunt tot cam la fel. Mă consum înainte, in timp ce și după ce...ceva. (vezi bancul mai jos)

  Adică dacă imi place o fată...eu mă consum in toate stadiile. Ma consum înainte pentru ca nu stiu daca ea ma place, ca nu stiu un răspuns sigur. Mi-ar place ca dragostea asta sa fie matematică, stii? Sa poți extrage "necunoscuta" de acolo din capul locului (sau direct din capul ei). Sau fizică, să aplicam o formulă si gata. Nu că as fi bun eu la fizica sau mate, dar macar aș suna un prieten care ar sti un prieten care a avea el pe cineva sa ne rezolve ecuatia pana la urma. Sau aș descărcări vre-o aplicații ceva din apple store ca ar fi mai simplu.

   Nu as mai pierde timpul cu planuri de abordare, de rezervă, de rezerva la planul de rezervă, de recuperare dupa  abordarea ratata etc. Adică trebuie să pleci din capul locului si cu un plan pe variantele a-b-c, c-d-e. Sa ai si premisa asta in cap "dacă nu-mi iese". Nu este prea optimist din părea mea? Nu, dar măcar iti oferă o saltea unde să cazi. O plasa de siguranta, stii ce zic.

   Apoi cand esti gata de atac...te consumi iarasi; pai cum să începi, ce sa ii spui, cum ocolesti imprevizinilul care cu siguranță o sa fie acolo sa te aștepta. Da, si pentru asta as dori o formula matematică, vă rog. Adica ceva simplu, cu un rezultat complex detaliat al situatiei generale. Gen, cum, cand, unde si de ce, la ce ora se si cu ce consecințe ai sanse maxime de succes...si cand nu prea. 

   Apoi in timp ce ii spui ceea ce simți tu - nu stiu vo, eu am asa o frica sa termin din vorbit, as vorbi numai eu - ca si cum ar trebui sa caut scuze sau ceva si sa explic fiecare clipire a ei ca fiind un motiv de a spune "NU!". Si te consumi normal ca te consumi. Apoi vorbește ea si pentru un moment corpul tău este in sevraj...nu mai consuma nici o calorie pentru câteva clipe. 

  Apoi...vine partea cea mai nasola... 

   Daca a zis "Da!" te consumi si mai rău cu ce v-a urma. Asta daca nu cumva ea este mai stăpâ pe situație ca tine si se ocupa de tot. "Boule! ca esti un bou. Te consumi degeaba" zic. 

   No apai daca zice ca "NU!" atunci aici'ai baiul. Prima data e okey, adică apreciez faptul ca a fost sincera si nu m-a lăsat sa ma chinui degeaba vreo câteva luni de zile (cum au mai făcut altele) intr-un haotic "as vrea da nu prea" sau "as vrea ceva da nu acum".

   Ba a zis "Nu!" asta e, razi cu ea sau fugi repede la bar, numai de tine contează. Oricum imediat dupa ce ai lăsat-o acasa cu zâmbetul ei si iesi in strada te consumi. Te consuma întrebările, esti lovit de neincredere in tine, ai fi vrut un răspuns mai bun. Un rezumat cu unde ai greșit sau cu ce. Sau de ce "NU!" (de parca ai merita un de ce Da! doar pentru simplul fapt ca ai intrebat daca se poate) Ai vrea sa suni pe'o fostă...sau un prieten. Pana la urma suni un prieten si de cum răspunde la telefon "-Alo da!" tu ii spui "-Prost bă!" și incepi imediat să descarci căruța cu bălegar in mijlocul sufrageriei in timp ce el intreaba, doar pentru el evident: "-Ce ai patit ma?" Te simți mai bine, el te sfatuieste sa suni la o fostă. Ai vrea dar nu ai curaj si nici chef. Inchizi telefonul dar nu înainte de a mai arunca 20-30 de lopeți înapoi in căruță "Ba mersi că mă asculți frate!" si te culci. 

   Dar nu poți dormi asa din prima seara, te tezesti si o iei de la capăt. Te gândești ca ce bine era daca iti vedeau de treaba. Ca ai imbatranit si parca nici nu mai ai farmecul de altădată. Ai vrea iarasi sa suni o fosta. Macar pentru o partida de sex de la care să cerșești câteva grame se încredere. Dar nu o faci. Regula planurilor nu iti da voie....daca te refuză si asta? Nu ai planul de rezerva pus la punct. Si daca nu te refuza ce faci iar te bagi in ceva de unde ai ieșit pe branci? Daca sexul nu o sa fie asa cum trebuie....dacă? Si te consumi mai departe si pe tema asta...la un moment dat pari o flăcără olimpică...te consumi si te consumi si totuși nu te termini niciodată. 

   Maine o sa o iei iarasi de la cap si daca nu cu ea, atunci cu siguranta o sa apara alta. Sau fosta...si uite asa iar te consumi.

Bonus Bancul cu Catelul care se consuma in el:

  Era un catel mic intr-un cotet mare iar in fata cotetului un aviz "Atentie caine rau!" Cand stapanul cainelui a fost intrebat de ce a pus acel aviz deoarece cainele nu parea sa prezinte nici un pericol, si nicidecum nu parea a fi un catel rau, acesta a raspuns calm:

"-Ba'i rau, dar se consuma-'n el!"

Draga, nu iti face griji

  "Totul o sa fie bine. Nu-ti face griji." Așa îmi vine să îi spui de fiecare data când o văd. "O să fie bine, o să vezi" îi zici crezând ca esti atât de puternic si înțelept să cârmuiești două destine cu o singură mână ca o bicicletă fără coarne intr-o coborare relaxanta pe Transfagarasan.  As vrea sa îi repet asta în fiecare zi, tu nu? 

http://ourtour.co.uk/home/first-half-of-the-best-road-in-the-world-transfagarasan-romania

   De fapt toți am vrea sa îi repetăm asta persoanei care ne dă senzație aia de bine când te tezesti dimineața si o simți încă prezentă acolo în camera ta, mirosul el de parfum pe pernă ta si gustul ei atât de roşu si dulce în papilele gustative. Este ca momentul ăla cand sărit în sus de bucurie si ridici un pumn în aer si strigi "Yuhuuuuu!" si toate îţi merg bine de tot. Cand ai zambetul ăla de om tampit zugravit pe fata ziua întreaga si tot se întreabă ce e cu tine. Cu siguranţa toţi ştim despre ce este vorba aici.

  Crede-mă eu chiar vreau ca toate sa meargă bine. Chiar vreau! Probabil si ea. Si tu. Si cred ca o sa meargă asa cum trebuie dar parcă am asa o frica în mine ca prea merge totul asa de bine. Un fel de liniștea aia dinaintea furtunii, stii ce zic. Adică tu vrei sa lupti, sa fii un Uriaș pentru ea, pentru voi dar fiecare uriaș îl are pe David-ul lui care vine cand te aştepţi mai puţin. Cand te crezi un invingator. Vine ca un nor de praf si stîrneşte o furtună de gradul 0 din nimic. 

 Si deși îi repeți în fiecare zi cât de mult o sa vă distrați voi doi nu îi spui câtă frică ai ascunsă undeva intr-un colț de suflet, ca ceva rău se poate întâmpla. Ca habar nu ai dacă o sa te descurci cu situația aia, cum o sa reacționeze ea si cum o sa te comporti tu. Pentru ca de ce iti este frica sunt momentele alea cu care nu te-ai mai confruntat niciodată, sau nu niciodată, dar de prea mult timp si tu, tu nu ai mai fost asa fericit de mult, mult timp.

 "Si ce o sa fac acum?" te intrebi. Nu o sa faci nimic, o sa stai si o sa îi repeti mereu aceeaşi fraza ca pe un mottou pe o pagina de ziar de scandal intr-o zi de vară la Eforie sperînd ca totul sa fie bine. Si totul o sa fie bine dragă, nu îţi face griji pentru ca si dacă nu va fi bine si v-a fi rău ce rost are sa te gandesti de pe acum la cum v-a fi, nu? Rău-ul are o singura varianta, rău si atat. Asa ca, Hai la o limonada în gadina, vii? Si o sa îti citesc o poezie...

Saruturi

Lăsa-ma sa te devorez din saruturii,
de dulce patimă oarbă
Pe obrazul tau fără pată
Sa stau noaptea întreagă

Las-mă sa te dezmierd cu privirea
Cât este ziua de lungă
Buzele tale ca vinul
Nicicând n-or sa-mi ajungă

Lăsa-ma sa ma joc in tăcere
cu parul tau ca un vânt
Sa respir parfumul tau rece
In bratele tale s-ajung

Lăsa-ma sa fiu copilul ce sunt
Sa nu ma satur niciodată de tine
Sa te port după mine in gand
sa-mi faci zilele pline.

Lăsa-ma sa te ating in tăcere
Cu ochii inchiși să adorm
Si cât e noaptea de lungă
De tine sa nu-mi fie dor

Lăsa-ma sa vorbesc despre tine
Sa iti spun frumoasă ce esti
Cand intunericu-i veșnic
Sa stam sa spunem povesti.

Si de ma lași, nu ma lăsa singur
Ca vreau sa dorm in bratele tău
Tu pune-mi ușor capul pe umăr
Noapte e bună și somnul ușor

Strofa Bonus:
Lăsa-mă sa îți spun doar o dată
La mulți ani!
Esti fata mea preferată.

Esperar lo inesperado

   Soñar con un trabajo mejor, con mejores colegas, con otros padres o con otro perro, eso es la vida de un hombre. Sueños!

Pero que pasa cuando sabes que no se van a cumplir? Cuando llevas meses soñando con esos ojos y el eco de esa sonrisa que te despierta cada mañana. Oyes su voz y echas de menos sus bromas. Vuestras bromas. Aveces piensas que ella es "la chica" porque te sientes demasiado bien con ella. Tu grupo favorito le dedicó una canción, además de eso, ella te lo dijo un día...o puede ser que eso también fuera un sueño. No recuerdo bien. 

   Luego me despierto y ....me sale esa pregunta:   "Que pasaría si yo no fuera "el chico" que ella busca?"

   Y así te das cuenta que aunque ella fuera tu sueño puede ser que tu nu fueras en sus sueños y todo se viene abajo. Recuerdas cada tropiezo que diste, cada desilusión...

...tu falta de confianza esta violando tu autoestima. Te arrodilla y pervertirá tu autoestima, se follará a la madre de todas las confianzas en uno mismo, te despojara de todo que te hace creer que "puedes" y pondrá en su lugar "no vales". Serás una vergüenza para este sueño, nunca más podrás soñar con ella.

    En estos momentos daría mi vida por saber tus pensamientos. Porque ya no hay nada que perder, sólo el tiempo. A el lo perdemos siempre, porque soñamos demasiado. 

  Dejar de soñar y vivir tu vida. Si ellas es "la chica" algún día volveréis a encontraros porque el universo lo quiere o porque un día despertaras de ese sueño y decidirás hacer algo de verdad. Ir a buscarla y no pensar en lo que pasaría si ella te rechaza. 

Por lo menos, es así como engaño yo, a mi mente. 

   La vida no esta echa de sueños esta hecha con cosas de verdad, con amigos de verdad, con padres de verdad, con esa chica tan especial aunque te diga que "no vales". Así sabrás de lo que estas hecho o no y dejaras de preguntarte: Mi vida esta echa con sueños o con cosas de verdad?'

   Asi que, te volveré a encontrar, no te preocupes. Te lo prometo. Esta vez no será sólo mi sueño, será de verdad. De verdad de la buena.

El idiota que nunca no deja de soñar.

Ai o viata de Plan B

   Cand planul tau pentru o viata mai buna este un Planul B iar viata asta "nemultumitoare" pe care o ai este Planul A, atunci prietene lasa-ma sa iti spui ca iti place sa ai o viata lejera.

   Iti place sa traiesti cu ce ai si doar sa visezi la o viata mai buna. Candva. Poate maine. Undeva in viitor. Cand tu o sa fii cineva. Da cineva mare si important. Cand tu o sa fii om. Ca parinti tai de exemplu. 

   Toata viata mi-a dorit sa fiu ca tata. Tata avea forta sa faca ce vroia, singur. Putea sa ridice o piatra mare si grea singur, sa duca doua galeti cu apa pana unde era nevoie de ele fara sa le puna jos, sa umple o remorca de nisip fara nici un ajutor. Putea sa sape toata ziua, sa coseasca sau sa mearga pe jos. Tata stia sa faca de toate. Era intelept. Tata avea o viata de om pe cartea de munca. Avea 3 copii si muncea de dimineata pana seara. Tata nu se oprea niciodata. El nu obosea. Tata era SuperEroul meu favorit.

   Au trecut de atunci 20 de ani si ghiciti ce? Tata inca este eroul meu favorit. Nu am reusit niciodata sa fiu ca tata. Ma uit acum la el si desi randamentul lui este poate ca la jumatate eu tot nu am forta lui. Tot nu am rezistenta lui, tot nu am intelepciune lui. Si obosesc destul de repede. Poate si pentru ca inca nu sunt supereroul nimanui. 

   Totusi ideea este alta. Suntem niste visatori. Traim intr-o societate bazata pe vise unde suntem invatati sa devenim nimic real. Doar vise. "E bine sa visati" ne spun. Visați.... Sunteți niste fraieri! Pierdeți timpul si visati in loc sa puneti mana si sa faceți ceva. Credeti ca veti deveni cineva din fotoliu? Stai acolo in pat si visez...este mai simplu.  Crezi ca altul o sa se ridice si o sa-ti realizeze tie visele. Crezi ca o sa devii intelept, puternic, rezistent stand la caldura langa soba si nefacand nimic. "Poate la vara, acum este frig" zici.

   Nu prietene, nici acum nici la vara. O sa te trezesti intr-o zi cand o sa sune alarma si o sa vezi ca nu ai incotro. Cand parinti tai nu or sa mai poata sa iti aduca lemnele sparte in fata usi. O sa te dai jos din pat si o sa vezi ca este frig. Foarte frig! Habar nu ai unde este toporul sau cum se foloseste. Habat nu ai unde este motorina ca sa aprinzi focul. Si asta este doar inceputul.

   Nu imi pare rău doar de un singur lucru. Ca avem atatea vise care putem sa le realizeam...da ne este lene. Stam prea confortabil. Avem ce ne trebuie. Ce rost are sa ne zbatem vr-un pic. Ar fi bun un loc de munca mai acatari dar unde sa il gasesc? Ar fi bun un salatiu mai mare, o vacanta in nu stiu ce tara, o relatie mai serioasa, dar de unde? Nu am, nu pot, nu stiu...sunt scuze doar. Intr-o zi o sa fii nevoit sa faci ceva chiar daca nu stii, chiar daca nu poti pentru simplu fapt ca "nu mai ai".

   Ca vrei sa te apuci azi cand o sa fii sustinut de ai tai? Ar fi indicat. Ai o plasa de siguranta care te va mentine daca ar fi sa cazi. Multumesc alor mei care atunci cand am plecat, si mi-a fost greu au tinut sa imi reaminteasca zilnic ca daca imi este greu, oricand pot sa ma intorc acasa. Asta m-a facut sa pot, chiar daca nu stiam sau nu aveam. Multumesc unchiului meu care mi-a dat tot creditul lui si mi-a zis ca ma v-a sustine cat timp v-a fi nevoie. "Ramai aici pana cand o sa gasesti ceva de lucru. Eu iti dau banii necesari." mi-a spus. 

   Alege ce vrei sa faci azi, maine o sa fie prea departe, prea tarziu si prea fara nici un ajutor. Trebuie sa gasesti ceva azi. Daca nu, atunci o sa ramai doar un milionar in vise. Somn usor!