Sunt o moara fermecată. Pardon, nu sunt o moara fermecată, sunt o moara fărmata. Vorbesc si vorbesc si vorbesc si vorbesc încât sunt capabil sa pun la încercare orice răbdare. Părinții, prietenii, frați, toți mi-au spus-o (Ba esti o moara fărmată!), iar din cînd în cînd cineva care nu mă cunoaște de ajuns mă întreabă:
-"Mă da tu nu termini niciodată?",
Ei bine, termin. Din cînd în cînd ajung într-o stare din aceea cînd îţi place sa umbli pe sub pământ si sa nu fii deranjat de nimenii si nimic. Cînd ştii tu ca nu eşti bine cu tine insuti, ca ti s-a umplut găleata cu răhătuți, cînd nu ti-am mers rău dar nici ca altădată de bine. Atunci încep să caut butonul ăla de restart, si din cauza erorilor de sistem, a supra încărcării reţelei, ajungi sa uiti ce căutai....si începi sa te vaiti. Ca nu-l gasesti, ca nu ti-e bine, ca nu stii unde esti, ca nu stii ce sa faci...Și ca să tac, mai bine prefer sa mă închid bine undeva departe încât sa nu mă intereseze decat daca am aer. Atat.
Te tolanesti in ascunzatoarea ta si nu vezi necesar sa vorbeşti cu nimeni pentru că ştii ca ei or sa te compătimeasca, tu o sa îţi verși găleata aia plină de răhătuți acolo în poala gandurilor lor si o sa îl iei pe fiecare în parte la mirosit; la dezmierdat. Ei or sa înceapă sa îţi dea soluții de rezolvare, scheme, ecuații.....nu înțeleg ca nu ai nevoie de asa ceva, că ştii ce trebui sa faci doar ca acum ai chef sa te vaieți. Sa-ti lingi fiecare rană, dar cu martori....sa faci pe victimizatul....așa că înainte ca toţi sa se sature de tine și de găleata ta urât mirositoarea, mai bine prefer sa-mi sap un culcuș adânc în peştera singurătăți mele si sa stau acolo cat am eu nevoie.
Sa mă vaiet mie. Vântul sa-mi ducă vorba iar întunericul sa o ascundă. Liniștea sa mă asculte iar ziua sa-mi deschidă gura. Îmi place perioada asta....doar ca atunci apar altul care-mi zic:
-"Ce faci frate nu mai zici nimic, ai murit?"
Asta pe ca procesul de pesterizare durează. Durează cât am eu nevoie, o lună, poate că doua, poate chiar mai mult. Recordul de peșteră este undeva la 6 luni. Si nu ca as fi ținut eu socoteala, nu! Așa am aflat de la un martor care a stat se pare 6 luni la gura peșteri si m-a așteptat să ies.
Fratele meu mi-a spus asta o data cînd discutam noi de ale noastre neînțelegeri. Mi-a spus așa:
-"Tu vorbești care după ce te-ai despărțit atunci de...și te-ai certat cu...nu ai mai ieșit din camera ta 6 luni si ascultai toată ziua "apologiaiz"!?
Deci dacă tac, nu-s mort si dacă vorbesc nu's spart, sunt doar eu. Get us to it!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu