Cavaleri adevărați

Peste vreo 40 de ani, când o sa vina vremea și o sa fiu bunic, o sa îmi placa sa le spun nepoților mei povestea asta:

A fost o data de mult o fata de la tara. Nu prea îi plăcea sa muncească și nu prea își ajuta cele 3 surori mai mari cu aproape nimic. Nu îi plăcea sa mature, sa facă curat, sau sa gătească. Singura ei altitudine era sa stea pe Facebook toată ziua și....sa își caute prințul. 

A probat o grămadă deja pana în majorat, dar nu a găsit nici unul. Si de fiecare data se muta în castelul altuia cu car făcea doua trei poze pe care automat le punea pe Faceb
ook după care își schimba statutul în "disponibilă" la fiecare câteva săptămâni. 

Singurele ei prietene "laudă" și "diva" și "șmecheria" erau mereu cu ea și ii dădeau sfaturi. Avusese o mulţime de pretendenţi dar în urma sfaturilor prietenilor ei toți ar fi fost doar "niște greșeli" în ținta ei pentru glorie și măreție. 

Iar like-urile primite la fiecare poza din ce în ce mai sutana o făceau din ce în ce mai de poveste....și astfel de neatins pentru cei care chiar ar fi vrut-o sa le domneasca palatul inima. 

In vremurile străvechii deja, numele el fusese cenușăreasa dar acum totul era o anecdota veche și uitată de toți. Acum se numea Cruduța, avea pantofii care și i-a dorit dintotdeauna, slujba în care nu trebuia sa facă nimic decât sa se plimbe de colo colo în ținute sexy, bărbați cu cele mai frumoase calești și iq-uri nedeslușite, iar la petreceri putea sa facă ce dorea, toată atenția era îndreptată către ea. Zâna cea buna deja nu își mai avea rostul în povestea ei...decât dacă vroia sa își pună v-o dorința. Cruduța i-ar fi putut-o îndeplini doar cu un singur fâlfăit din cardul ei gold premium. In rest, Zâna ar fi o la fel de curva ca și celelalte persoane insuportabile din anturajul ei.

"Hei, dragi mei nepoți" ... O sa le povestesc cu multa părere de rău, nepoților mei.. 

"-Aceasta prințesa a vremii, știți ce i-sa întâmplat? Întro dimineața sa trezit, a deschis ochii, a întors capul în stânga... și "guess what".. Pe perna ei era printul ei mult dorit: vanitatea, orgoliu, mândria, frumusețea fiind fardurile, rochițele fără valoare, singurătatea.. era și ea de asemeni pe perna, se uita la ea acest "print" al anilor goi cu o privire gen "am reușito", am reușit să-ți dedici ani tai de tinerețe în a umbla după umbre vane și fum înecăcios, mizer, mirosind a sex și lipsit de înțeles, acum ridicate, îi zice "printu", du-te la oglinda și vezi cea ai adunat în acești 10 ani, chiar 15...

Pune piciorul ei de zâna a desfrâului și a deznădejdii în papuceii aceia roz și se-n-dreapta către oglinda de la baie.. Acolo vede o față trecuta prin prea multe degustări din "aia" și "cealaltă", stand chiar în fata ei. De necrezut se zbate pentru a o alunga dar se lovește de oglinda... 

O zgârie, o sparge, dar în neputința ei se prăbușește la solul rece.. Își da seama ca e timpul sa găsească alt model de print... Dar fără al abandona pe cel de mai sus citat; cum fosta vanitate și de asemenea singurătate.

Atunci, cum nu mai are nici oglinda-n baie, 

sa dus prin vechile alei ca sa mai caute cate ceva, un print de bune straie... 

Care atunci când ea are nevoie, și se mai simte trista, 

acest, al nostru "print cu un pantof în mână"... sa o mai deslușească și sa-i zică, caci pe-a ei frunte nici măcar un rid, nu mai perinda.

Sa dus la un bordel de unde îți verși nervi pe acel lichior de vișini, și unde chiar nici căini nu se-adăpostesc la streașina acelei case, pentru ca-i de mult ocupat de v-un bătut de soarta.
A dat un pas sa intre... și-a intrat.
 Acolo o așteaptă un print de vai de mama lui pe nume Vanitate.
 O aștepta cu un pantof în mâna.
 O ia de glezna, și încearcă sa-i îndese, mult prea tăbăcit cu toc pantof...
Cu o privire mârșavă o alunga zicând-ui sa mai încerce-n alta parte,
Acolo unde vanitatea ei nu-i alterata.. 

Zis și făcut, o ia-n jos pe alea vieții, înapoi sa zic... chiar în trecut
Unde acolo, prinții cu IQ-uri ridicate o dezmierdau și o cocoloșeau cu "hei păpușo, ți-am dat like!!!" La colt de strada, pe-un butoi stau ei proptiți, doi prinți, ei gemeni... Unu' chemat Mândrie, alt' Orgoliu.
Ea se apropie-îndrăzneață, ca și cum nimic nu sa-ntâmplat.
Ridica rochia cu cea mai mare eleganța, fără a demonstra nici pic de aroganța.
Însa-cești doi o prinde chiar de la preludiu.
Si-i vede cum orgoliu și mândria de pe fata, 
O da de gol, caci ele-s alterate.
Cu toate-acestea "hai sa îi dam o șansa!" Si scoate doi pantofi, unu el Mândru iar altu Orgoliu.
Si ce sa credeți, ca nici unul sa nu-i vină.
Mândria îi venea cam îndesata, iar cum sa nu, orgoliu cam zbârcit..
"asa c-asculta bine sfatul nostru pentru unele ca tine... mai încearcă pe la colturi acolo unde mândria și orgoliul tău nu-s chiar atât de vestejite și nu-s prilej de îndoiala"
Cruduța noastră iar o ia la mers pe strada, și deodată 'colo sus la orizont, vede pe cel mai frumos dintre frumoși, el print faimos de nume "Frumusețe și Valoare".
Buna!! Ma mai cunoști? eu sunt Cenușăreasa.
Desigur tu, prințeso'... dar treci la coada, ia un număr și așteaptă sa vedem de-ți vine, în al tău picior pantoful cel de vină.
La ora de apoi când fost sa fie, pantoful în picior probat... îți zic ca nu fost bun... poți sa rămâi mirat.
Cu un regret de mila și compătimire, printul nostru Frumusețe și Valoare-i spune:
"Te-ai vestejit de tot Cruduțo'. Mai am decât să-ți dau un sfat... Fa stânga împrejur și cauta aleea pe unde-ai venit... La sfârșit de cale vei găsi-al tău print, promit!!"

Cruduța noastră din povesti... Luat-o pe alee... 

Și-acolo jos unde se strâmta drumul, de-un print e așteptată.

Acest print gri, înalt și slab, lipsit de libidou, 

Se uit-acum la ea privind-o ca-n tablou.

El printu nostru, ultim glas, mai sus enumerat,

E cel de pe acea pufoasa perna de pe pat.

E-acela  care-a zis mârșav, "am reușito și pe asta"

Apoi Cruduța-l ia de mana, dar cu timiditate,

Hei tu print gri,  înalt și slab, lipsit de libidou,

Cu de se face ca în viata, nu team văzut de fel??

Printul acesta sur și slab, întinde un pantof... 

Unul de chiar de-ar fi sa nu.. Toti am intra în el!!!

Odată ce văzuta ea, ca și-a găsit odorul

Îi mai arunca întrebare, caci inima îi bate

"Poți spune numele de print, ca sa-l știe poporul?"

Numele meu???... De-acum în colo... Este SINGURĂTATE

"Eheeeei, mai dragi nepoți... Mergând ea pe alee, acolo unde scenariu se-nchide și deja apar culisele bătrâneții, acest print ia fost fidel pana în adânci bătrâneți... Cu toate ca a mai încercat ea sa mai...bata la ușa fericirii, totuși acest sur înalt și slab, desigur și gelos print al ei nu ia dat voie, și și-a revendicat a lui Cenușăreasa pân la adânci bătrâneți"


(-morala!!
- moraalaaa???? pfff.. deci n-ai înțeles nimic?)



( by madeofsteel )

Dicționar de Vise

                                                                            Nu vă mai intreb daca vi se întâmpla si vouă ca deja încep să mă văd ca un friki. De data asta spun lucrurile care cred că mi se întâmpla (doar) mie. 

  De exemplu, exista zile bune sau rele in care in funcție de vreme, de starea în care te găsești sau de cat somn ai băgat începi să visezi. Nu întotdeauna frumos, si niciodată real. 

    
  Câteodata, mai ales atunci când toate merg rau, foarte rău si cat mai adânc înspre fundul gropii și nimic; NIMIC! nu îti iese bine, ajungi la un moment dat să ai impresia că visezi, ca totul este okey, acum o să te trezesti si nimic din ce s-a întâmplat nu este adevărat. A fost doar un coșmar. Ai vrea să-ți poti derula viața câteva zile, luni în urmă. Îți doresti ca cineva să te fi anunțat de asta, nu ți se pare corect să se întâmple chiar asa, parca ar fi totul din vina alcuiva si nu a ta. Apoi începi să realizezi că totul este cat se poate de real, ți se înmoaie picioarele, incepi sa respiri greu si sa te gândești la consecințe. Ce o sa zica mama, tata, ce or sa zica prietenii... Îți este indiferent daca te-ar călca o mașina chiar acum. Dar să fie una mare. Ai impresia ca asta este singurul mod de a o lua de la capăt. Singurul reset cu format c:/ inclus plus curătare de toți virușii posibili. 

Sindromul Tourette

  Toate femeile suferă de Sindromul Tourette. De cand ne naștem exista cineva in viața noastră (de regula este o femeie, sau uneori mai multe chiar) care are impresia ca noi habar nu știm ce sa facem si pentru asta exista ea. La inceput chiar functioneaza si poate tocmai de aceea tot restul vieti nu faceți alceva decat sa ne spuneți ce sa facem. All day long. Si nu este vorba ca iti zice o data si gata, NU! iti repetă la nesfârsit aceeași chestie fără sa oboseasca 24 de ore, 7 zile pe săptămâna 365 de zile pe an, an după an....daca este nevoie, pentru tot restul vieti.

  

  Cand crești si tocmai credeai ca ai scăpat de prima femeie din viata ta (pe numele de cod mama) apare alta femeie in viața ta cu aceeași boala (nume de cost nevasta). Parca am fi prosti din naștere. De cand te trezesti pana cand mergi iarasi la somn, esti supus unui atac psihologic constant: 

 "-Spalate pe dinți!"

"-Te-ai spalat pe dinti?"

"-De ce nu te speli pe dinti?"

"-Dute si spalate pe dinti!!!"

"-Spalăte acum să te vă eu!!!"

...asta cu toate ca tu i-ai raspuns inca dupa prima intrebare ca "Da, m-am spalat". Este placerea ei...sa nu te auda. Iar daca ridici un pic tonul, o s ate intrebe artagoasa ca "De ce tipi". Dar tu....de ce te repeti?!

Sau....

"-Ai fost la baie? De ce nu ai coborât colacul?"

"-Dute si coboară colacul."

"-Iar ai uitat sa cobori colacul."

"-Ar trebui sa stii dupa atâta timp cu mine ca urasc sa vad colacul ridicat."
"-Coboara capacul acum."

  (Si eu poate urasc sa il gasesc mereu jos la fel de mult cum urasti tu sa il vezi ridicat, de ce trebuie sa fie mereu ca tine?!)

  Eu nu inteleg, daca mi-ai zis o data, poate crezi ca nu am auzit - bine, fie -. Mai imi zici o data să verifici, nu? - hai sa zicem -  Și înca o data ca sa fii sigura - deja incepe sa enerveze, stii - Și încă o data de probă - Buah! Aaaarggg! NiNoNiNo! Vai! - Și iarasi pentru... - Greșit! Gresit! Gresit! -. Am auzit din prima. Daca nu am făcut ce zici tu poate nu am avut chef, sau poate am făcut alceva, poate ca o sa o fac mai tarziu, sau poate ca nu o sa o fac deloc pentru ca pur si simplu nu vreau. Nu te mai obosi. 

  Cu cât îmi zici mai des cu atâta mai mult nu o să o fac.

  Cu cat imi zici mai des cu atât ma faci sa ma simt mai prost, mai surd, mai inutil, mai de neîncrederi. Si stii ce nu înțeleg, ție ori iti place sa ai un prieten prost/surd/inutil/de neîncredere ori vrei sa îl știi toata ziua dependent de tine, ori vrei sa il convingi cât este de inept si de incapabil? Un bou, care este folosit doar la perpetuarea speciei, în rest nu este bun la nimic alceva. Sau poate nici la asta prea bine; noroc cu tine. 

P.S. "-Ai cumpărat pâine?"

"-De ce nu ai cumpărat pâine?"

"-Dute să cumperi pâine. "

"-Trebuia sa fi făcut măcar atâta. Ai stat toata ziua in casa si nu ai fost in stare sa cumperi pâine măcar?"
"-Mi-ai luat flori da de paine ai uitat, nu! O sa mananci flori in seara asta"

  Eu daca vin de la muncă si te-aș vedea in soarele ăla de dupa-amiaza tarzie, asa intr-o rochita cu floricele si picioarele in vantul seri, sunt sigur ca prima data ti-aș spune ce bine îți stă cu rochiță aia cu flori, sau orice ai avea pe tine (sau nu) apoi în loc să mă gândesc la mâncare m-aș gândi la sex...abia apoi (după ce tu o să-mi spui ca te doare capul/stomacul/unghiile, abia apoi aș întreaba daca avem ceva de mâncare sau de ce nu avem pâine. 

  Poate te-aș certa ca ai stat toata ziua acasa si nu ai luat pâine si că nu m-ai sunat inainte să ajung ca să cumpăr în drum spre casă dar până la urma tot eu o să cobor pana jos ca sa o cumpăr. Sau ar mai fi o varianta mult mai probabilă: Tu nu o uiți niciodata sa iei pâine. 

  De ce nu uiți să iei pâine? Ai putea să mai uiți si tu să iei pâine din când în când. Te rog, mâine uită să iei pâine.

Istoria este in defavoarea noastra...

A se consuma înainte de: vezi ambalajul.

  Noi bărbații suntem ca CFR (Căile Ferate Române, adică trenurile): - întârziații! -

  

  Nu stiu câți vor recunoaște momentul ăla în care îți dai seama (prea târziu) ca o fata te place.Pardon, te-a placut.  Eu unu pot să spun că da, eu imi dau seama. mereu. Eu mereu imi dau seama. După. 

  Imi aduc aminte când eram copil; in fiecare vacanță de vară mergeam o lună de zile la mare sau la munte cu doua fete. Erau fetele șefelor tatălui meu; Sorina si Iuliana. Nu mai stiu care a fost ordinea dar la un momentdat a început sa imi placa de una din ele. Normal că ei nu prea îi placea de mine atunci, așa că anul următor m-am reprofilat. Cand am mers în vacanța de vara cu cele două fete, m-am declarat celeilalte fete. Mare mi-a fost uimirea să aud:

-"Mie mi-ai plăcut anul trecut" așa mi-a spus.

  Am realizat atunci ca nu prea stiu să citesc pe etichetă data de expirare a "produsului". Ei i-a plăcut de mine o lună si eu habar nu am avut.

Așadar de ceva anii am perfectionat o metodă noua care să mă ajute să imi dau seama cu mult mai înainte cand o fata mă place - îmi place.

  Metoda este simplă si se foloseste așa: se ia o fată care te place, se adaugă un alt băiat în mijlocul ecuației. Fata respectivă devine "cifra" favorită pentru o înmulțire cu băiatul necunoscut. El incepe să apară cat mai des in ecuație, spune ca "X" este mereu la puterea a doua, ca este o ecuație frumoasă acolo si lui i-ar place să o rezolve. Atunci incepi a-ți da seama că nu este vorba de nici un "X" la a 2a, ca de fapt el a început să se uite prea mult la zâmbetul ăla si sa se pierdă prea des în ochii ei adânci. Ei bine atunci imi dau și eu seama de unele lucruri. 

  Da stiu, exista riscul ca ei sa nu ii mai placa de mine mai ales acum ca are de ales, dar asta nu contează, sistemul funcționează perfect si nu trebuie să mai treacă un an ca sa imi dau seama că trebuie sa imi placa de cealalta fata. Cât de tare-i asta?

  Plus ca acum este mult mai simplu sa vezi ca data de pe ambalaj. Daca fetei ii place acum de prietenul tău nu ai decât să cauti alta fată, să astepti ca un alt amic de al tau (sau nu numai)  să se îndrăgosteasca de ea si tot asa. Deci, cat de simplu este asta? Niciodată nu o să mai trebuiască să astepti un an ca să o auzi spunând:

"-Mie mi-ai plăcut anul trecut!"

Zic si eu...

Hansel, Gretel, GPS-ul și caii

 Din categoria "A fost o data ca niciodată ca daca nu ar fi fost este greu de crezut ca s-ar fi putut inventa vreodata" o să vă spun o poveste cu happyend, despre Hansel si Gretel, un GPS, firmituri de pâine și încă cate ceva.(Stiu că happyending-urile nu sunt genul meu, dar astazi fac o excepție.)

...si nu te pierde te rog!

  Totul a început la un sfârșit de săptămână aparent normala când un prieten ne-a invitat la casa lui, undeva la țară. Am plecat hotărâți pe distracție si de frică ca ceilalti să nu cumva să se distreze vre-o secunda fără noi nu mai am așteptat dimineața si am hotărât sa plecam chiar in seara aceea.

  Zis si făcut. Ne-am strâns noi trei plus unu si am plecat la drum. Eu de copilot, Gretel de GPS, Hansel ca șofer plus Ade pe post de DJ toți călare pe 180 de cai strânși grămadă unu peste altul.

  Am cerut ceva indicații via mobil, deși cu toți aveam senzație ca o să ne pierdem. (Bine, de fapt poate nu toți, doar eu si șoferul.) Așa ca dupa o distanță relativă am cerut legătura telefonică cu "turnul de control" dar n-i s-a refuzat pe motiv că "este bine pe aici". 

  Dupa încă doua apeluri eșuate intr-un final disperat, n-i s-a aprobat legatura la "Turnul de Control" si am primit următoarele indicații "nu era pe acolo". 

  Tot necazul a căzut pe fata cu "frimiturile" care făcea de GPS cunoscuta incepand de astazi si ca - Gretel - 

  Am continuat drumul printr-un câmp minat, plin de cratere, vreo "doi kilometri" așa spus vocea de la celălalt capăt al firului, dar eu personal am avut impresia ca au fost de vreo 3 ori cate 2 kilometri.

 "-Apoi ajungeți intr-o intersecție in T". 

  Cand am ajuns acolo era mai degrabă un Y decât un T. Fata cu frimiturile ne-a spus scurt "-Dreapta". 

  Turnul de control ne-a confirmat: 

"-Stânga! Apoi drept inainte"

  Inainte, inainte dar pana când? Mai ales ca in una din intersecții Gretel ne-a spus cu jumătate de gură "-Eu cred ca e dreapta" . 

  Sincer eu as fi luat-o in oricare alta directie numai dreapta nu, doar ca de data asta a avut dreptate. Turnul de control: -"Dreapta apoi drept inainte." 

Înainte până unde?- "Până la primărie"

  Si dăi bice drept inainte până intram in sat. Ce ușurare când am reușit să găsim satul, ce ușurare!"-Acum ar trebui să fie simplu" am gandit noi.

-"Primăria este pe dreapta nu?" ne zice GPS-ul

-"Nu știm, tu trebuia să știi, nu?!?"

-"Lasă că vă dați voi seama care este primăria" ne-a raspuns pe un ton cordial. 

  Si dăi înainte. Dăi inainte nici urma de primărie. Nimic. Singurul lucru de care ne-am dat toți seama că se afla pe dreapta era un indicator care ne anunța că se termina satul. În momentul ală GPS-ul nostru ne anunță:

-"Am văzut primăria!"

"-..."

-"...era in spate."

-"Unde!?!"

-"Întoarceți că o vedeți voi"

Și am văzut-o. Acum DA era pe dreapta. 

Am intrat pe strada si am rasuflat ușurați. Ce ușurare! "-Acum chiar trebuie sa fie simplu" ne-am zis.

-"Și acuma?"

-"Păi a zis că este aici imedit. Lângă biserică" confirma soferul si infirma GPS-ul "-Nu-mi mai aduc amine"
"Usurare ziceai?" gandesc eu ca pentru mine.

  Așa că, dăi înainte, înainte până când vocea GPS-ului avertizează din nou:

-"Nu este pe aici sigur. Întoarceți!"

Întoarcem, înainte, inainte, curbă - intersecție - GPS-ul:

-"Dreapta!"

  De pe partea stângă a strazi, exact când ne pregateam să facem dreapta și să continuam să ne mai pierdem (plăcut) încă vreo 20 de minute, parca o voce divina ne-a facut cu ochiul:

-"Hey! Hey! Heloooo! I'm right here. Dummyes!"

  Biserica era exact pe stânga, sub nasul nostru si ar fi strigat chiar ea către noi daca ar fi avut gura. Dar cum nu are, mi-am permis sa inventez eu apostrofarea de mai devreme.

   Concluzia a fost o confuzie totală, care s-a incheiat dupa o calatorie de 3 ore aproximativ dar in care ne-am distrat/frustrat de minune. Noroc că peisajul era frumos. L-am vazut la plecare pentu că atunci când am venit noi era noapte. Oricum nu vom renunța la GPS-ul nostru pentru nimic în lume. Și stiti de ce? Pentru ca este rezistent. Rezistent la toate glumele noastre proaste asa că deabia astept următoarea ieșire cu Gretel, frimiturile, DJ, caii și șoferul.

Things that piss me off...

(În primul rând vreau sa-i mulțumesc mamei mele pentru toată dragostea și care a avuto și ce-o are față de mine!!!)

Frate, nu-mi vorbii dimineața cu voce tare că mor... Adică, ceea ce mă freacă la melodie cel mai mult este faptul că după 8 ore de stat în comă, să vină maică-mea și să-mi ironizeze dimineața...

Gen: Bagi mâna în frigider și scoți laptele.. (Deja faptul că este rece, te cam deranjează că-ți dă niște friguri așa prin mână) îl pui în cana ta preferată, care ai cumpărato de la ultima ta călătorie la ski. Bagi cana ta preferata cu laptele ăla rece în "Microunda Demonizată" și începe ziua...

Microunda: -Diiiiing!!!! (Desigur, sunetul ăsta este ca o furculiță zgâriind o farfurie) 

Prima abatere a mamei... "-Gata laptele, poti să-l scoți!"(Really???!!) "Scoate-l ca se răcește!!".  Bag mâna după cană; de la microunda până la masă sunt 50cm.. În spațiu ăsta scurt mi-am ars mâna de numa-numa... "Arșșșș" (în gândul meu nu ziceam arș!!)

A doua abatere a mamei: "L-ai fiert, ăh??!! La câte minute l-ai pus??" 

L-am pus la 1,5 min...

"Pai ce aveai de gand, trebuia să-l pui la 1min, mai ales ca laptele era și cald de stat afară!!!" (Moaaa!!! Adica EU, care l-am scos de la frigider...)

Mai sunt zile când pun laptele la 2min si îl scot rece... Maica-mea zice: "normal, nici n-a avut timp sa se încălzească!! Sa-l fi pus la 2,5min" (oare lucrezi la Bosch la design la microunde??)

Concluzia este ca nu-i maică-mea cea care ma sâcâie dimineața.

Microunda asta vrea sa-mi strice buna dispoziție matinală... Și o cam reușește.  

///Made///of///steeL///