duminică, decembrie 21

Ce vor femeile. Monolog fără perdea si draperie.

  Eu (in general)stiu ce vreau de la o relație și stiu si de ce nu au mers pana acum, știu si unde si cu ce am greșit. Tot ce am vrut mereu a fost egalitate, sa fiu trata la fel cum o tratez eu pe ea, cu respect, sinceritate si dragoste (Bine câteodată ma intervine si o mână de draci care mă răscolesc sau alte inconveniente, ei bine aici as fi dorit sa fiu tratat cu înțelegere.....nu chiar cu atât de multă "egalitate" pe cat mi se oferă). Si nu in ultimul rand imi mai doresc ca sa nu fiu eu mereu barbatul de la care se asreapta sa aduca primavara; de la are se asteapta mereu lucruri mari. Poate nu stiti dar si noi suntem tot oamenii avem aceleasi asteptari ca si voi. 

 In schimb ne intrebam mereu: Ce vor femeile? Ele sustin sus si tare de-a lungul ultimilor ani ca vor egalitare. Dar nu, Nu! Asta au deja de mult, toate drepturile si toate cele cel puțin in unele țări dezvoltate le sunt
atribuite de vreo 20 de ani încoace si li se tot măresc. Cel putin cele care cer egalitate se folosesc din plin de ea, pentru ca daca nu ar avea acest drept nu ar putea sa aiba asa pretentii...spre deosebire de suratele lor din alte tari mai putin dezvoltate care nu pot nici macar visa la asa ceva daramite sa mai si ceara egaitate. Bine ca sunt tari unde nu se poate, asta stim cu toti dar sa nu uitam ca inca mai exista locuri in lumea noastră civilizata unde sclavia inca exista deși in altele a fost abolită de aproape 200 de ani. 

   Totuși m-am depărtat cam mult asa ca hai sa revin la oile noastre. Pardon, la femeile noastre am vrut sa zic. Ziceam mai devreme ca femeile nu vor egalitate si după ce m-am gândit mai bine de 5 minute la consecințele acestei declarații inca susțin asta. Femeile nu vor egalitate! Femeile de fapt vor sa stabileasca ele cei aia egalitate, nu sa fie egale. Asa arată egalitatea din punctul lor de vedere. 

   Bine iar aici ar fi mult prea multe exemple pe care sa le dau, dar uite va arat primul exemplu: Adam și Eva in Grădina Eden. 
  Se spune că Dumnezeu i-a făcut lui Adam o femeie ca sa ii fie "un ajutor potrivit pentru el". Adica un fel de al doilea la comandă. Un secund in termenii militari daca vreți. Deci un subordonat. (Conform DEX Ajutor este definit ca: Persoana care ajută pe alta intr-o activitate oarecare, secondând-o si subordonându-i-se. Așa zice la DEX) 

  Cu toate acestea între-o zi femeia a plecat singura de "shopping" prin mall-ul din centru orașului Grădina Eden. Putea sa-l ia si pe Adam, ca na, doar pentru el făcea cumpărăturile, nu? Pardon, bine pentru ea, da ca sa ii placa lui, nu? Erau singuri in gradina adica...clar zic eu. Nu-i bine nici asa, atunci măcar "credit cardul" era al lui, nici măcar pentru asta nu merita sa fie si el la cumpăraturi? Pai nu, nu merita! Asa ea putea sa își aleagă ce vroia, si in număr cat mai aproape de "infinitate" de lucruri, apoi pe cele care nu-i plăceau puteau fi returnate in termen de 15 zile daca păstra bonul de casa.

   Dar cum se întâmpla si in ziua de azi, Eva a mers singura. Bine nu chiar singură, cu o prietenă. Prietenă care de fapt era gay așa un pic. Prin cartier ăștia ii spuneau "Șarpele" (mie imi vine in cap cel puțin doua motive pentru care ceilalți ii spuneau așa și una nu este in nici un caz din cauză ca era șiret mai degrabă era vorba despre ce avea el între...dar sa mergem mai departe ca nu are legătura.) 

  Ei bine unde s-a dus si ce-a cumpărat știm prea bine, ceea ce vreau sa subliniez este următorul text biblic. Zice așa: "Femeia a văzut că pomul era bun de mîncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mîncat; a dat şi bărbatului ei, şi bărbatul a mîncat şi el." Gen. 3:6

  Adica femeia, a vazut ca marfa era de firma si la reducere si normal ca nu s-a gândit de două ori. Ce a zis, "O cumpăr, o probez si daca nu este buna o duc înapoi." Doar are garanție 15 zile nu? Asa a și făcut, a luat, a mancat ea....prima....probabil ca nu prea i-a placut, nu i s-a părut nimic deosebit si ce-a zis...."Ia mă Adame si tu....că decât să il aruncăm. E păcat de el" si ce-i drept, păcat a și fost.

  E, eu acuma ca bărbat va întreb pe voi: Credeți ca Adam nu a avut si el nici un argument, chiar nimic nimic de zis? Ceva gen, "Bai femeie nu e bine" sau poate nu-i plăceau merele deja mușcate sau pur si simplu "Nu vrea", existau o grămadă posibilități de răspuns. Eeee, ba eu cred că de fapt a și zis săracu ceva, ca a zis, noi bărbații mereu avem ceva de zis da credeți-ma nu a avut cu cine. Pai cand o femeie iti spune sa faci un lucru nu te roagă, nu iti propune....iti zice și atât. (Asa zicea mama cand eram mic si ma punea sa fac ceva cu care eu nu eram prea încântat: "Ma eu ti-am zis" si își vedea de treaba ei lăsând vorba asta să atârne la curul meu toată ziua ca barda călăului suspendată in aer înainte sa coboare cu viteză maximă să-ți taie capul.") 

   Sunt sigur ca dupa ce Adam a comentat si i-a zis ca el nu vrea Eva i-a zis serioasă "Ce ai zis dragă, ca nu te-am auzit?". Iar o femeie cand te întreaba a doua oară pentru un lucru niciodată nu este vorba ca nu a auzit, nuuuu, a auzit clar și tare dar ea vrea sa vadă daca ai tupeu sa-i mai zici inca o data același lucru. Asa ca Adam a înghițit in sec și a mancat din mar si uite asa am ajuns noi astăzi aici unde ne aflăm. Unde balanța egalități se duce din nou dra*ului si probabi cu balanța cu tot, Lumea. Cel puțin sa murit toti zic, asa o sa fie egal odată pentru totdeauna. 

sâmbătă, decembrie 20

Maxime (vreodată) celebre III


   
  După deja celebrele Maxime vreodată celebre partea I  si Maxime vreodată celebre partea a II-a, astăzi vă prezentăm (eu și cei din gura cărora ies anonim si anual) ultima actualizarea, adică versiunea 3.0 a celor mai actualizate proverbe in concordanță (vezi DEX) cu celebrul an 2014 d.C. Deci poftă bună si așteptăm si alte variante de la voi, dacă există. 







Proverbe celebre (dar nerecunoscute oficial) 



 1.Ce poti face azi, nu lasa pe mâine; lasa pe poimâine ca poate nu mai este nevoie.

2.Daca de la un prost ai ce învață dar de la un om in firea lui.

 3.Cine-i harnic si muncește are tor ce vrea. Cine nu, are mai ceva.

 4.Daca muncești nu ai timp sa faci bani.

 5.Munca multă sărăcia omului.

 6.Capul (a)plecat sabia nu-l taie da-l f**e'n cur.

 7.Spune-mi cat timp esti On pe Facebook ca să iti spun ce fel de om esti.

 8.Numai Ponta poate asigura cozi la secțiile se votare din diaspora.

 9.Cine rade la urma probabil nu a înțeles bancul.

 10.Frate, frate dar branza e la mezeluri.

 11.Munca este brățara de aur. Amaneteaz-o!

 12.E mare lucru sa fii prost si sa iti dai seama.

 13.Românul s-a născut hoț dar s-a făcut poet in pușcărie ca sa i se reducă pedeapsa.

 14.Fetele bune merg in rai fetele rele merg la Mamai-(s)a la țară.

 15.Tine-ti prietenii aproape iar dușmanii si mai aproape. Asa stii unde si cand sa ii lovești mai bine. 

 16.Lupul nu-și schimba parul, daca albește se vopsește.

 17.Acum cei 7 ani de acasa sunt Cei in cei 7 ani de Facebook.

 18.Cine se trezește de dimineata doarme mai puțin.

 19.Moș Gerila nu exista; era tata....dupa ce venea înghețat bocnă de la coadă de la: ulei, zahăr, pâine, butelie, portocale, Avicola, etc.

 20.Bancurile cu blonde, moldoveni, olteni sau poliție nu exista, sunt toate întâmplări adevărate. 

 21.Ia-ti o femeie cu cap, pi**da au toate.

 22.Câinele care latră mult probabil are un atac de nervi.

 23.Ai femeie ai necaz, n-ai femeie n-ai necaz.

 24.O minune tine 3 zile. Sau 3 săptămânii sau 3 luni sau 3 ani. Sau pana cand se termina apoi apar încurajările alea cu "ti-am spus eu".

 25.Scufița roșie o lua prin pădure.
Scufița roz o lua peste tot...dar mai ales pe centura. 

 26.Puțin câte puțin se face mult. (proverb Spaniol)
 Dai un buff si pleci in tara. (traducere liberă la limba română)

 27.Ce-si face omul cu mana lui se numește selfie.

 28.Dacă bei, nu conduce. Mai bine zboară. 



...se Actualizează până la 1 Ianuarie 2015.


Link-uri utile:

Maxime 1:http://lucratdemina.blogspot.ro/2012/10/maxime-vreodata-celebre.html?m=1

Maxime 2:
http://lucratdemina.blogspot.ro/2014/01/maxime-vreodata-celebre-ii.html?m=1

Facebook:
https://www.facebook.com/lucratdemina

Instagram:
http://instagram.com/marzeas1




marți, noiembrie 18

Marea Provocare (Marte vs. Venus)

  Daca ne-am afla față în față sau aceasta ar fi o convorbire intr-un cerc de prietenii probabil ca marea întrebare ar fi: "Care este cea mai mare provocare pentru fiecare dinte voi?" Pentru tine, pentru fiecare in parte.
   Pentru mine cea mai mare provocare este sa ma fac inteles și/sau să inteleg. Bine nu pe oricine, ma refer la "o" anumita persoana. Ea. Pentru ca de multe ori am impresia ca am spus lucrurile atat de clare si pe intelesul oricui, am vorbit de două trei ori mai mult ca de obicei si mi se pare inadmisibil si de neinchipuit ca celalalt sa nu fi inteles. INADMISIBIL frate.

  Sa se inteleaga de la inceput, nu am nici un studiu in consiliere sau chestii de genul, eu doar imi spun parerea "verde´n fata" ca sa zic asa. O sa va dau unele exemple iar daca nu sunteti de acord cu mine va provoc sa imi lasati un coment. Probabil aveti dreptate. Probabil am zis. 

Exemplul 1. CADOUL 
   Atunci cand in urma unei discutii tu lasi subtil sa se intelaga (probabil fara sa vrei) ca iti lipseste un lucru, să zicem că reactia lui va fi: "-Draga mea laca ca o sa iti iau eu."   Raspunsul vostru nu trebuie să fie in nici un caz "-Pai ia sa-mi iei" sau "-Hai sa te vad" sau "-Asa zici tu mereu"
  Ei bine oricare dintre raspunsurile astea ne face sa ne pierd orice cheful de a mai cumpăra ceva. Adica pe bune, gestul este o ofranda, un simplu gest prin care noi vrem sa intelegeti ca ne-ar place sa avem grija de voi sa va satisfacem dorintele. Nu, nu este o provocare, nu este o obligatie. Vreau sa fac gestul acela pentru ca imi place mie,  pentru ca ma face sa ma simt bine, pentru ca vreau sa am grija de tine, nicidecum pentru ca asa vrei tu.   Iar din momentul in care comentariu tau este oricare in afara de "-Multumesc" urmat de orice alt cuvant dragut gen "dragul meu", "esti un dragut" "nu trebuia" ATENTIE: am zis "nu trebuia" a nu se incurca cu "nu trebuie" sau "nu este nevoie". La trecut, ai inteles? Adica lasa-l pe om sa se simta si el bine, nu? Este dorinta lui wtf!

Exemplul 2. COMPLIMENTUL. 
  Este imposibil, dar absolut imposibil ca atunci cand el iti face un compliment, cat ar fi el de mic, de light, de "nosugar" un lucru simplu gen  "-Draga mea ce frumoasa esti in dimineata asta" sau "-Pantalonii astia iti fac un fund...mamă-mamă"  (da asta-i in compliment) repet, este absolut imposibil de inchipuit pentru mintea unui baiat ca tu sa ii raspunzi sec "Aha!" sau si mai rau "-Aham!". In limba noastra a barbatilor așa un raspuns este tradus cu "-Ma doare la basca! de tine si de complimentul tău tio." sau "-Mai bine tăceai." Si nu ai voie sa te doara la basca, NU! Singura persoana care poate sa îi raspunda "-Ma doare la basca de tine bă tio." cand ii faci o declaratie genul celor de mai sus sau nu numai este prietenul cel mai bun al unui bărbat. Pe el si numai pe el are voie sa il doara la basca. Ba chiar are voie sa adauge la finaul propozitiei si apelativul "fraiere" fara ca asta sa te deranjeze vr-un pic. (Nu am timp acum sa dezvoltam aces subiect, poate ca pe viitor o sa revin cu mai multe informatii.)

Exempul 3. BE HAPPY
   Nu sunt o persoana trista. Rareori sau chiar deloc ma vezi suparat. Puține persoane stiu cand ceva este in neregula cu mine. Foarte puține. Tu si inca vre-o doua. Nu pot nici sa zic ca sunt mereu fericit, dar de obicei starea mea de spirit este ceva de genul "Rollin´, Rollin,´Rollin´" daca intelegi aluzia mea ma men
  Fericirea este o alegere, este alegerea mea. Adica nu exista o anumita persoana sau lucru care sa imi provoace starea aceasta, nici un anumit viciu sau medicament. Pur si simplu vreau sa fiu "happy". Este alegerea mea si vreau sa ramana asa. Eu nu pot sa inteleg cum poti sa te superi pe ceva de care nu iti mai aduci aminte? Sau cum este posibil  sa te superi cand esti fericita? Cand nu ne vedem ca nu ne vedem iar cand ne vedem că ne vedem...prea mult. Crede-ma imi este foarte greu sa inteleg ce este aia "povara" ca vorba aia "doar nu ma duci in spate" nici pe mine si nici relația asta, așa-i? Sau da? 

   Adica cum este posibil sa fii fericita si in secunda doi (2) sa nu mai fii. Si colac peste pupăză sa nu stii nici motivul. Asta chiar nu am cum sa inteleg desi credeti-ma ca incerc. 

 
P.S. BONUS
  A, ar mai fi un bonus. Cateva chestii mici pe care la fel daca cineva are binevointa si poate sa mi le explice:
- fraza "Vezi ca daca te dai cocos cu mine mine nu ține" .....așa că acuma ce faci, te dai tu cocoș? Că, cam asta pare.
- exclamatia "Treaba ta!" la ce se refera? Adica e de bine nu?
- "Trebuie sa stam de vorba" de ce intotdeauna fraza asta inseamna ceva rau? Adica daca e de bine ce fraza folosit? Dacă e de bine de ce nu stăm de vorbă?
- Cand esti monosilabica la telefon de ce nu trebuie sa inchid? Parerea mea este ca nu ai chef de vorba dar am observat ca ma înșel adesea. Cum ar trebui sa reactoinez? Închid, nu închid, te mai sun mai târziu, mâine?
- de ce este asa de greu sa spuneți "Imi pare rau!" cand gresiti? Nimeni nu va cere sa va umiliti doar sa se vada acolo un pic de regret. Pana si cei comdamnați ii urma unui proces sunt întrebați dacă au regrete. Si câte unii au.
- Cum ii spui unei fete frumoase ca este frumoasa astfel incat sa iti zica "Multumesc!". Dar une-i fete dragute? Sau une-i fete inteligente? Da unei femei grase si urâte? Sau doar grase să zicem?
- de ce ne puneti intotdeauna sa repetam o fraza care v-a deranjat la prima reproducere? Adica daca  nu v-a placut prima data o sa va placa a doua oara?
- de ce femeie spun ca vor barbatii haiosi (care sa te faca sa radă) iar dupa un timp ne spuneti ca vreti sa fim niste persoane mai serioase si responsabile ca ne facem de ras pe oriunde mergem. Parca vroiati sa radeti nu?
- cum se face ca femeile vor barbati sinceri dar nu ai voie niciodata, dar NICIODATA sub nici o circumstanta sa ii spui prietenei tale ca s-a ingrasat? Sau ca nu ii sta bine tunsa asa, sau ca nu iti place rujul ei?
- de ce va fardati, faceti unghiile, puneti silicoane, botox si toți sfintii, purtati decolteele alea de-ți vine rău apoi doriti sa nu fiti judecate dupa aparente?
- tu cand iti vopsești unghiile cum vrei tu, cand te fardezi cum vrei tu, cand iti coloreze parul cum vrei tu, cand spui ca o sa te operezi sa-ti spui silicoane pentru ca asa vrei tu, cand spui ca faci toate astea pentru tine... cum adica voi va aranjati pentru voi? Adica va doare la basca parerea noastra, nu? Atunci noi de ce trebuie neaparat sa ne supunem dorintelor voastre mylady? Adica cum ne imbracam, cand sa ne tundem cum ne pieptanam...papion sau cravata? Intelegi?
- vă văitați mereu că noi bărbații vrem și ne gândim întotdeauna numai la sex (și la mâncare) când este atât de simplu să ii satisfaci doar această simpla dorință. Noi vrem sex si sa fim lăsați in pace. Bine si mâncare. In schimb voi nu prea știți ce vreți iar ceea ce știți este că vreți "Acuma!" Plus că veniți fără instrucțiunii si cu multe ore de funcționare.

   Pe scurt, cam asta a fost pentru astazi. Revenim cu noutati.


sâmbătă, noiembrie 8

Bună dimineața prințesa. (Ultima parte)

 Ce cauti in cutia cu amintiri? Cauti pe cineva? Cauti o frumusețe deja apusă? Cineva chipeș, cu ochii mari, cu parul ordonat si pielea clară...un om înțelegător, arătos, calm, stăpân pe situație mereu cu un plan in minte, mereu dispus. Sănătos. Un bărbat.

   Vad in privirea ca nu mai sunt omul pe care il doreai. Acum am păr puțin. Pe alocuri alb, pe alocuri deloc. Anii s-au adunat strajă la marginea patului nostru. Cand mă trezesc acum mă vait, mă mișc greu, obosesc des...de vre-o erecție efemeră ce să mai vorbim.

  Totuși tu, tu ai rămas la fel de frumoasă dupa cele câteva decenii petrecute împreuna. Ai ochii vii, obrajii tăi cărnoși si pielea aia portocalie din care mușcam cu poftă "Of!" îmi lasă gura apă si acum, un biet bătrân ce stă pierdut la capătul patului. Crezi ca am uitat să te priesc cum o făceam odinioară, dar nu-i adevărat, iti arunc câte o ocheadă in fiecare dimineata înainte de răsărit când părul tău negru încă umple încăperea de întuneric.

  Pentru ca, chipul meu presărat de riduri si amintiri a fost odinioară mai...altfel. Îmi aduc aminte de clipele frumoase petrecute împreuna in albumele noastre de fotografii. Da, ma uit la ele in fiecare zi trista care trece, cand boala mea imi șterge ieri-ul si alatăieri-ul din privire cu buretele crunt al uitării. 

  Si de-ar fi doar atât, poate ca inca m-ai mai iubi dar crizele mele de diabet, Parkinson si prostată te scot acum din minți."O drag mea, unde sunt anii noștri de tinerețe?" te întreb in mintea mea de fiecare data cand te văd ca mă privești cu milă. Acum sunt un bătrân obez, chel, orb și urât. Tremur tot, uit tot, imi fac nevoile peste tot de altfel dar asta nu inseama ca o sa ma opresc din a te iubi. Chiar daca iti faci timp sa ma mai cerți câteodată. 

  Ma cerți pentru ca uit, pentru ca nu te ajut cu treburile casnice, pentru ca mănânc fara măsura, pentru ca nu sun acasa, pentru ca sunt un iresponsabil. Sau "un copil închis in trupul unui bătrân prost" mai imi spui câteodată infurunată din spatele ochilor tăi căprui.

  Si totuși, am avut si clipe de bucurie. Am avut si clipe de fericire. Am fost frumoși împreună odată. De mult este adevărat asta, dar am fost. 

  Si daca nu as uita asta in fiecare zi din cauza neamțului ăla pe nume Alzhimer care imi ascunde amintirile in biblioteca infinita a ființei omenești care sunt, poate aș mai fi capabil sa îți spun in zorii zilei când te trezești și mă privești nedumerită stând nemișcat in scaunul meu care imi leagăn oasele și bătrânețea "Bună dimineața Prințesa. Tu ești cea mai frumoasă amintire a mea!"

  M-aș ridica atunci ca și acum să-ți sărut fruntea îngândurată dacă nu aș avea probabil nevoie de ajutorul tău. Atunci ca si acum. Prințesa. 

                    Te pup. Copilul din mine.

vineri, august 1

Sunt un copil cu jucării

 
   Bărbații sunt niste (nu "ca niste") copii si se comporta ca atare. Nu o sa refuzăm niciodată ceva bun de mâncare, o provocare care începe cu "nu ai curajul să"  o partidă la playstation cu sau fără prietenii sau "dragostea" (no dragostea; aia care începe cu s si se termina cu ex). Bărbații vrem sa fim iubiți. Vrem sa fim tinuți in brațe cand suntem triști sau când suntem friciți. Când suntem cu voi. Vrem sa va jucati cu noi inainte de culcare, vrem saruturi pe obraz si ciocoata cu menta. Vrem sa fim laudati, mimati...rasfatati. Si daca tu crezi ca o sa ne pui la punct, vreau sa stii de la mine ca in ziua in care vei reusi sa faci asta nu o sa iti mai placa de noi. "Pentru ca" - o sa spui tu - "nu erai asa cand te-am cunoscut."

   Si chiar dacă suntem reci (uneori, doar pentru a păstra aparențele si a ne da si noi putin de macho)  sau indiferenti sau răi, Tu - întotdeauna Tu, faci excepție de la regulă. Pentru ca Tu (de obicei) chiar ai prioritate. Si chiar dacă arătam ca nu ne pasa, ca nu vă sunăm sau ca ne forțăm sa facem asta, crede-mă, ne gândim la tine mult mai des decât iti imaginezi. Ne gândim așa de des ca te-am plictisi așa de mult dacă ar trebui sa îți trimitem câte un sms de fiecare data când o facem. La fiecare moment gol, in care nu fac nimic mă gândesc la tine. Si la fel si in cele in care fac ceva tot la tine ma gandesc in background.

   Bărbații....sunt ciudați, dar dacă nu cauți o explicație pentru felul ciudat in care actionam, dacă încerci sa înțelegi ca da, noi toți suntem la fel între noi dar total diferitii de voi dar chiar si așa reușim sa va iubim in felul nostru. Dacă înțelegi ca existe situații inexplicabile, ca tot ce îți cer este sa ai încredere in mine sa mă respecti așa cum o fac si eu - sa nu mă minti, atunci ai înțeles totul.

  Nu vreau sa imi promiti nimic in plus cand am tot ce vreau. Nu-mi strange tu jucariile si daca tot m-ai certat ca nu inteleg ce-mi spui de 1000 de ori, macar strange-ma in brate pe urma. Spune-mi ca m-ai iertat, pupa-ma. Razi cu mine, trimite-mi un sms...iarta-ma, iarta-ma si pupa-ma. 

   Bărbații nu au o explicație pentru felul in care sunt, bărbații sunt bărbații si atâta. Pentru ca noi putem (yes we can). Pentru ca așa vrem noi. Si da, poți sa îmi atragi atenție de 1001 de ori ca nu îți place sa îți spun "salut" sau "nb" dar eu tot o sa o fac pentru ca la fel cum tu nu poți sa îmi explici de ce nu îți place nici eu nu pot explica de ce uit si o fac mereu. Da sunt ciudat si îmi place felul meu de a fi. Caut pe cineva la fel de ciudat care sa mă înțeleagă cât sunt eu de a-normal fără sa trebuiasca sa ii explic de ce. Da, suna ciudat sa stii ca o sa fii cu un ciudat pentru prea mai mult timp decat probabil ti-ai imaginat la inceput, dar intr-un fel frumos daca ai rabdare lăsa-mă sa îți arăt ce frumosi suntem noi doi asa a-normal de ciudat.

marți, iulie 29

..by madeofsteel

"Lets wait till I am not so shy, lets wait till Im not comfortable anymore... Then, then will be the perfect moment... Lets wait till everything is choking me and I can't make a move so I get out... By then, my friend, all will be lost! So, put your shit together and apply yourself, so make a change!" 
These are my best friend's words, these are my bud's best advices he could give me, ever. And these were the same I told him for so long ...  

..And here we are, probably we made some changes, probably not, but i know something and its true... We never gonna change!!!

 Happy b-day broh!!

sâmbătă, mai 31

FACEBOOK

Nevoia de facebook.. 

Stiu, s-a vorbit o groaza despre cat de rau si nociv este facebook-ul. Dar stiti ce, niciodata nu-i de ajuns! 

Puneti-va in ireala si ridicola situatie gen: cum ai deschis ochii, din trei glisāri cu degetu...ai intrat in contact cu "societatea"... cu lumea, cu cei care va zic si va fac viata mai fericita, cu cei care îti cocolosesc si îti impletesc toate visele!! In lumea aia plina de "imi place" poza aia in care "nici nu zici ca pari tu".


Ah.. Nu-i deloc ireala.. Este viata in care traim zi cu zi. Nu crezi? Opreste-te si gandestete… Ne-au dresat asa de bine astia de la And
roid si Apple incat nu mai putem iesi din casa fara sa controlam de doua ori buzunarele/geanta sa vedem daca avem ‘cheia’ catre libertate si societate. Ne ducem la cumparaturi, telefonul in mana; pentru ca niciodata nu se stie cand o firma multinationala ne va contacta si nu vom fi acolo sa raspundem. Si de nu se da cazul acesta mult prea frecvent intamplat, mereu
va fi de prisos orice moment  ca sa ne verificam “viata” virtuala. Sa vedem ce mai zic altii despre weekend-ul petrecut in Valencia saptamana trecuta. Pentru ca nu-i  nimic mai depresiv si aiurea decat sa ai o viata atat de cool si sa nu poti impartii aceea “fericire” cu toti “prietenii” tai de pe face.
 exemplu: te duci duminica si tu ca tot romanu’ sa mai cureti gratarul ala cu alta carne noua… ceea ce este normal si la locul lui… apoi nu stiu cum se face ca toata saptamana nu ai somn deoarece Stelica, si vali (colegi tai de catarama) nu ti-au dat "like" domne la poza ta in care apari facut muci cu o timisoreana-n mana… la ce sa-ti dea like dragul tatei, erau acolo cu tine.. ce vrei sa le placa ce au facut ieri… aici ating subiectul, auto-like: cum nimeni nu-mi da like.. pun in miscare cea mai josnica miscare de sah ever.. tag people  + autolike… cat de jos se poate cadea. Aici nimeni nu poate rezista tentatia sa nu dea like si sa scrie cate un comentariu demn de "paulo coelho”. exemplu: "…coae ce bine ne sta, zici ca suntem gangsteri, bere si mici.. ce mai vrem…” jenibil.
Au inventat cel mai eficient mod de a ne tine ocupati uitandu-ne la catei gingasi si pisici dragalase cum  dorm intro cutie de carton… (de parca nu ati tuns nici odata pisica cu foarfeca lu’ matamarea si ati aruncato-n urzici, pisica.. eu da, ala da show.. totusi nu l-am inregistrat si l-am urcat pe face). 

  Si cel cei mai uluitor este ca nu ne putem opri odata ce incepem sa vedem Vines-videos. (versiune moldoveneasca + romaneasca dealtfel). O totala pierdere de timp, fara sa ne oblige nimeni cu pistolu’ la tampla; cobori cu rotita de la mouse sa vezi ce mai zice lumea, sa vezi ce mai se intampla in America, ce mai zice Justin Biebere ((de fel prietenul tau de suflet, pe face…)) sa vezi cel mai suculent video de pe youtube (intri si-ti da "Share if you wanna see this shit”). credeti ca-i o gluma, credeti ca-i totul inocent, credeti ca nu-i nimica relevant cu a-ti pune numarul de telefon pe face (cat de stupid si cretin sa faci asta) totusi imi place sloganul lor… “pentru a crea un profil de facebook mai sigur, adaugati toate email-urile pe numele tau si numerele de telefon”… nu stiu unde vad ei siguranta. Ceea ce vad este ca facebook-ul atinge cele mai ridicole nivele de violare a intimitatii. 

va urma….

Mic tratat de șters la cur: Sinceritatea prima parte

   Se zice că, femeile apreciază sinceritatea. Da se zice pentru ca realitatea nu este deloc așa. Ai fost vreodata sincer cu vreo fata? Ei bine, si?

  Sa va dau un caz practic pentru cei care încă nu au fost in situație: sa zicem că prietena ta te întreabă de o anumită amica comuna, ex de a ta:

  "- Mă asta (ca dacă te întreabă ceea ce urmează cu siguranță nu o sa îți spună "dragul meu") deci "-Mai astaaaa tu cand ai fost cu ixuleasca i-ai traso te-ai culcat cu ea?"
  Șmechera întrebare zici, nu? Acum, tu ce crezi, este momentul sa fii sincer cu ea? Oricum nu ai decât doua variante, sa "da" sau sa "nu" fii prea sincer. Nu încerca sa ii raspunzi "poate" șansele sa fii nominalizat pentru Prostul Anului sunt mult mai mari. Si oricum nu ai scăpare stai liniștit. De exemplu, ce se poate întâmpla dacă esti sincer și raspunzi "Da!"? Cearta aproape sigura, nervi, draci, crize de gelozie, isterie, pareri de rau (din partea ei desigur, ca nu și-a tras-o pardon, culcat cu prietenul tau cel mai bun cand a avut ocazia, etc, etc, etc).

   Acum poate te gândești ca dacă-i raspunzi "Nu!" ai scăpat? In nici un caz, in primul rând o sa îți spună ca nu te crede "-Pai a f***t-o tot satul/comuna/judetul/Spania si vrei sa cred ca tu nu?" deci automat te-a facut mincinos. In al doilea rând prost, pai tot satul si tu mai dragul meu?


   In al treilea rând a dat cu sinceritatea ta de tot pereți si s-ar putea sa faca si o criza de isterie de pe urma ei (a sincerități ma). Si nu in ultimul rând s-ar putea sa rămai fara prietena. Deci după părerea mea, uita de sinceritate si la prima întrebare de genul găsește un răspuns evaziv gen "-Aaa, pai eram mici mă atunci, asta nu avea nici tâțe, ce era sa f*t de ea". Si dacă scapi sa-mi spui si mie.



Dl. Banal

miercuri, mai 28

Dureri postoperatorii

   Si gata! S-a terminat. Finish! Kaput! End of story sau cum vrei sa-i zici. Ieri ti-ai luat inima in dinți si i-a zis "Te las!" si l-ai lăsat. Pentru ca nu mai suportai situația, pentru ca ai crezut ca o sa îți fie mai bine sau pentru ca pur si simplu te-ai trezit cu gândul asta. Nici tu nu mai știi bine cum sau de ce. Ceea ce știi este ca s-a terminat. Si a fost ideea ta.

   Astăzi insa îți cam pare rău. Te uiți in urma si in loc sa îți amintești de el ca de un om rău, dusmanos, urat ai doar flashbackuri care te face sa-l vrei înapoi. Cum era capabil sa te înțeleagă el, cum se purta cu tine, zâmbetul lui chiar si gesturile lui enervante pe care acum simți ca îți lipsesc. Ti se pare ca ai greșit "Cea mai mare greșeală din viața mea!" asa ai zis. Oare chiar era un om rău asa cum spuneau ceilalți? Chiar nimeni sa nu vadă un gram de bunatate in el?

  Si tu? Tu care ai fost mereu aproape de el? Ai fost de acord ca este prea mult ca ai indurat destule. Ai renunțat iar acum îți pare rău. Acum nu-l mai vezi asa de rău pe cât îl vedeau ieri, acum ii simți lipsa pentru ca el chiar lipseste acolo lângă tine unde obișnuia sa fie. Nu prea des dar nici foarte rar. Nu intelegi de ce dar ai vrea ca cineva sa iti fac un rezumat la ce s-a întâmplat. Sa îți spună "Ai făcut bine!"

  Si nu pentru ca as fi eu in măsura sa îți spun ce s-a întâmplat, nu sunt infirmier, nu am dus eu targa cu mortul dar am auzit si eu de la unu'altul ca de obicei persoanele operate suferă mai mult după ziua operație decât in momentul in care doctorul infige bisturiul lui ascuțit adânc in carne vie. Se numește durere postoperatorie. Simți ca ai fost tăiat, simți si unde. Ai si impresia aceea ca iti lipseste ceva din tine deși pana acum nu ai fost la fel constient ca exista acel ceva. 

  Dar durerile postoperatorii trec. Durează ceva si doare mai mult decât operația in sine, dar in câteva săptămânii te vindeci, apoi după o luna sau noua esti ca nou. Nu mai știi nimic, nu mai simți nimic, nu îți mai lipseste nimic. Doar o cicatrice mică sau mare depinde - de cât de complicata a fost operația - îți va mai aminti de ce a fost. Asa ca acum după ce ai fost operat, stiu ca doare dar nu mai ai cum sa mergi la medic sa-i ceri sa-ti pună la loc ce ti-a scos. Deși se poate dar esti sigur ca asta o sa îți fac bine? Sau vor reveni din nou problemele care te-au făcut sa apelezi la chirurgie?

miercuri, mai 14

Straturi

    Ai dezbracat vreodată un om? Si nu mă refer dacă i-ai dat hainele jos. Te întreb daca ai încercat sa vezi din ce este făcut, daca ai stat atât de aproape suficient de mult timp ca sa îți dai seama ce se afla in spatele zugraveli frumoase pe care o afiseaza. Daca ai vazut ceea ce prea putini apuca sa vadă intr-o viața de om: alt om!


   Pentru ca știi tu, la prelucrarea unui om produs finit al omului actual care sta drept in fata ta s-a trecut printr-un proces lung si de durata la care au participat cu nelegiuita tot felul de oamenii, deopotrivă buni si rai. 

   Si de aia zic, ai vazut vreodată un om gol? Acolo in starea lui de rusine, de clădire neterminata. Ai cojit vopseaua? Măcar un pic pe la colturi din curiozitate. Știi, ca la un perete vechi căruia vrei sa-i descoperi ultimul sau primul strat de var. Oare ce culoare avea? Era cu model? Era mat sau lucios? 
  Ca si cum ai vrea sa descoperi istoria din spatele acelui perete. Iar stratuirile de var spui istoria fără cuvinte a intregi clădiri. Pentru ca pornesti a zgâria intr-o vopsea la moda, scumpă, realizată de un meșter priceput si ușor, ușor dai in alte straturi mai nepretentioase, realizate de un amator, saracacioase, mate, fără lumina si calitatea a ceea ce ai vazut la început.

  Daca esti staruitor si constiincios in cautarea povestii descoperi mai tarziu ca in spatele culori frumoasa a camerei unde te afli astăzi se ascund altele din ce in ce mai simple - culori mate in alb sau verde pal, mizere, pătate sau neclare - îmbracă peretele din fata ta intr-o alta aura si îți spune poveste pe care nu o știai. Pe care îți vine greu sa o crezi. 

   Si daca după toate astea încă mai esti acolo in căutarea povestii, s-a putea sa ajungi la materialul din care este făcut cu adevărat peretele. Sa faci doi pași in spate sa îl vezi acolo gol, zgariat pe toate partile, intr-o paleta atâta de variata de culori, fiecare cu povestea si "mesterul" ei care a zugravit peretele cum s-a priceput el mai bine. 

  Iar in spate a toate astea, ros de vreme, dintr-un material bun, zidit drep, in nivel, sau din contra făcut din paiantă sau chilpici, lipit cu pământ pe la crapaturi, lucrat de mâinile atator oameni, se afla un simplu perete. Rece si gol, făcut din caramida sau pământ de un mester bun sau din munca si sudoare atator oameni săraci dar plini de dragoste. 

   Cu crapaturi lipite cu pământ sau din ciment de cea mai bună calitate...nu mai contează acum daca ai avut răbdare sa asculti povestea pana la sfârșit. Chiar daca a fost din curiozitate sau deoarece  chiar ți-a pasa, chiar te-a interesat povestea. Contează ca ai avut răbdare sa aștepti, puterea sa intelegi, curiozitatea sa cauti si intelepciunea sa intelegi cum s-a creat un Om! 

  

luni, aprilie 21

Bună dimineața! Prințesa

  Te trezesti dimineața si te uiți cu coada ochiului. Este acolo, lângă tine. Cu obraji palizi in lumina zgârcită a dimineții care se furișează lenesa printre persiene si se sprijinește in fereastra holbanduse la frumusețea ei. Te simți norocos. Te ridici intr-o mână ca sa o vezi mai bine. Nu știi ce ai sa te faci daca intr-o zi  ea nu o sa mai fie acolo. Nici nu vrei sa te gandești. Nu are rost. Ea este inca aici.

 Continui sa îți plimbi bland privirea pe corpul ei oprindu-te câte puțin in locurile tale preferate. Îți plac buzele ei ca albia unui râu secat in cel mai secetos an din viața ta. Îți vine sa te repezi ca un animal salbatic sa i le sfâșii sa te infrupți din ele poate așa o sa te saturi odată de gustul ei.  Si fiecare centimetri din ea îți provoacă o poftă sățioasă de carnea ei, de mirosul acela atat de specific ei care ramane mereu impregnat atat de adanc in mintea ta, in tricoul tău albastru deschis. În tine.

 Se miscă brusc si se întoarce
spre tine. Cu fata senină îți umple viața de vise cu ea. Evident toate's frumoase deși te sperie prea mult binele care ți se întâmplă. Ridici mâna si ii atingi obrazul. Este rece, un rece care îți risipeste gandurile si te întoarce acolo lângă ea. O atingi încet, cu frică si urci cu mâna pe tâmpla ei până când brusc te intâlnești cu ochii ei mari care se holbează adormiți fix pe chipul tău.

  Si zâmbești de plăcerea pe care ți-o provoacă acei doi ochii. Zâmbești pentru ca este vie, pentru că...pentru că poți să o strângi in brațe sa stai cu capul pe pieptul ei și să ii auzi inima cum bate si te umple de fericire cu fiecare bătaie. Bum-Bum, Bum-Bum. Coborii in graba cu mana pe pielea ei fină si o apuci de bărbie. Ea se uită serioasă la tine si-ți zice scurt:
"-De ce zâmbești așa..."

  Ai atâtea raspunsuri. Ai atâtea pentru care sa-i mulțumesti dar rămâi tăcut. Blocat de sclipirea ochilor ei, de respirația intretăiată care ii umflă pieptul la fiecare secunda. Ce să ii spui când sunt atât de multe lucruri de spus? Când ea insăși este zâmbetul tău de dimineață , râsul tâmpit ce îți umple toata ziua, chipul; si bucuria cu care adormi când ea îți spune "somn ușor :*" 

  Ai vrea să nu-i spui nimic dar ochii ei așteaptă insistent un răspuns. Te ridici si o săruți pe frunte, ii mângâi părul si te scufunzi in grumazul ei, acolo la incheietura gâtului unde miroase atât bine a "ea". O tragi spre tine si o muști încet de ureche in timp ce ea te strânge in brațe. Ai vrea sa mori in momentul ăla, nu ai nimic de pierdut. De câștigat. Te apropii de urechea ei hotărât sa ii răspunzi la întrebare, tragi aer ii piept si ii spui:
"-Bună Dimineața Prințesa! Zambesc pentru ca esti aici."

  Te tragi înapoi si vezi cum i se colorează fata cu cel mai sexy si provocator curcubeu al buzelor ei. Simți o poftă nebună sa o guști si te repezi ca o distorsiune de incordare de arc direct spre ea. O prinzi iute de mijloc, îți pui buzele peste ale ei si muști cu poftă de buza de jos in timp ce ea emite un "mmmm!" mofturos si adormit. Își pune mana in parul tau si te ciufulește copilărește in timp ce se rostogolește peste tine ca o avalansă. Acum te gandești si tu ca pentru tine "Doamne, cum să nu-i zâmbesti!" închizi ochii si te pierzi in lumea ei. In lumea voastră. 

miercuri, aprilie 16

Tovarășa...

   Ei dragi moșului, imi aduc cu plăcere aminte de copilăria mea. Să tot fi fost eu prin clasa I-a pe atunci. Aveam noi o Tovarășa Învățătoare cam iute la mânie, si cam mare în palmă. Sărmana, o înțeleg într-un fel că avea de indurat zilnic, 4 ore pe zi 14 nebunii, "buni de nimic" citand-o pe dumneaei. Am luat atâta bătaie de la femeia aia, ca daca aș pune palmele ei cap la cap aș înconjura Terra de câteva ori. 

  Eram primul pe clasă cand venea vorba de bătaie, atâta bătaie de multă am luat ca la un moment dat începuse să imi cadă părul. De stres. Pe bune, există analize medicale care atestă cele spuse mai sus. 

  Poate, zic poate pentru că au fost unele ocazii in care am meritat-o pentru ca le cam comiteam si eu ce-i drept. De exemplu i-am spart ochelarii lui Mihăiță de 4 ori până in clasa a III-a încât ala sărmanul s-a lăsat pegubaș in a mai purta ochelari la Scoala. Da nu-i vina mea, ochelarii lui aveau atractie la pumnii mei. 

   Ei bine, Tovarășa Învățătoare Ciobanu, era o femeie cu o construcție solidă, din acelea care munceau la CAP cu spate mare, mâinile puternice pe care tronau un "ghiul" cu care imi dătea mie castane, cu un ten gras si tăciunos si de statură impunatoare ca o statuie de a vreunui mare domnitor. Cu toată prezenta ei inălțătoare si cu toate ca ne tremurau izmenele pe noi de frica, nu eram in stare sa ocolim bătaia nici o clipă. 

  Încă si acum la 30 de ani o mai urăsc pe femeia aia. Pentru ca probabil dânsa credea ca, cu bătaia va reuși să ne bage "cartea in cap". Ei bine nu a fost deloc așa. Si nu sunt unul din acei care exagereaza, dar nu sunt de acord cu bătaie ca mediu de învățare. Adica nu-i crapi capul omului si-i bagi abecedarul si aritmetica pe acolo si gata-i,  Done!

  Singura persoana care a inteles nevoia mea de protecție pe atunci a fost bunica. Bunica era o femeie care nu stia prea mult de glumă, așa că auzind dânsa despre repetatele "corecții" pe care le primea nerambursabil nepotul ei in fiecare zi de școala până întracolo încât a trebuit să meargă la doftor, într-o zi mi-a spus: "Mâine de dimineață merg eu cu tine la școală".

  Nu am inteles eu pe loc însemnătatea acelor cuvinte, deoarece in vremea accea profesori aveau un statut special in educație copiilor chiar daca nu erau ai lor, profesori erau egali cu primarul, popa sau poliția și nimenii si nimic nu le putea atrage atenția de la metodele prea putin ortodoxe de educare a odraslelor, repet care nu erau ai lor.

  Așa că ziua următoare bunica a mers la școala, m-a întrebat care e clasa mea si a intrat acolo "val vârtej" a pus mâinile in șold, pentru ca așa stia ea a dat roata cu privirea prin clasă si cum a dat cu ochii de Tovarășa Invatatoate fără măcar sa facă un pas, direct de acolo din ușă a salutat-o prietenos:
  "-Auzi fa, tu esti aia de îl bați pe nepotu' meu? Ascultă incoace la mine daca mai auz' o data că ai dat in el, vin și te iau de ciuful ăla și te târăsc prin toată curtea școli. Ai înțeles? Să nu mă cheme pe mine Leana dacă nu!"

  S-a intors către mine, care rămăsesem gură cască in spatele ei, și mi-a zis: "-Gata mergi linistit la locul tau". Bă sincer nu prea imi venea, Tovarășa rămăsese stană de piatră si toți colegi se uitau la mine cu gura căscatăsi ochii ieșiți din orbite si liniste de infern in care se auzea tipand toti draci nestapaniti de manie ai Tovarasei Invatatoare Ciobanu. In gândul meu nu puteam decăt să mă gândesc: "să vezi bătaie acuma". Treaba e că nu am mai luat bătaie din ziua aia. Si nici dupa ziua aceea. Adica nu așa ca înainte vreau să spun, dar nici acasa nu am mai spus de frica ca nu carecumva sa vina bunica sa facă Karate Kid cu Tovarășa Invatatoare. 

O duzina de Cale albe
   Oricum, faptul ca eu nu am mai luat bătaie nu înseamnă ca nimenii nu a mai luat bătaie. Imi aduc aminte ca aveam o colega, Carmen, care venea la școala noastră dintr-un sat vecin cam la 2 km distanță. La o serbare de sfârșit de an la Caminul Cultural imi aduc aminte de parca ar fi astazi, fiecare copil cu buchetul lui de flori frumos aranjat, singura care lipsea era Carmen. Tovarășa era praf si pulbere si tuna in toate părțile pentru ca nu o găsea pe Carmen si din cauza ei întârziam programul. Într-un final,  sau de fapt cred ca, chiar la finalul programului a ajuns si Carmen sărmana cu 2 Cale albe pe care parcă le adusese târâș. 

   Parcă o și văd, un ghem de copil de clasa a doua cu ditamai ghiozdanul si două cale albe care maturau pământul. In următoarele minute cele două cale albe răvăceau părul șaten al fetei purtate odios de mâna Tovarășei Învățătoare. Calele, si mai ales două sunt "de dus la mort" i-a spus in timp ce i le ruptea pe cap.

   Imi amintesc ca după ce lucrurile s-au calmat, iar invătătoarea a fost luată de pe capul copilului la propriu si la figurat de ceilalți părinți, Carmen cu părul ciufulit și fata plânsă ne-a povestit că a ajuns târziu deoarece a trebui sa meargă singura la oraș sa cumpere florile, mama ei nu avusese timp sa ii ia florii pentru ca plecase la munca dis de dimineata și ii lăsate banii. Si calele la început au fost trei, una dintre ele s-au rupt insă in imbulzeala din autobuz iar un om a sfătuit-o să nu i-o dea doamnei Invatatoate si pe cea ruptă "mai bine o arunci" i-a spus bătrânul "ca să nu o jignești pe Tovarășa".

  Pana la urma treburile au ieșit cum au ieșit iar noi ne-am făcut mari si ne aducem aminte cu plăcere de cele întâmplate in acei anii. Si pe Carmen nu am mai vazut-o de mult, desi am aflat din întâmplate ca a fost maritata sau aproape maritata pentru câțiva anii cu un amic. Tovarășa Ciobanu...nu mai stiu nimic de ea, dar sincer, nici nu-i duc dorul. Bunica se chinuie cu bătrânețea si rade cand ii aduc aminte de cele întâmplate. Încă nu sunt singur daca bunica a glumit sau a vorbit serios atunci cand i-a spus învățătoarei că -i crapa capul. Iar ea rade si mai cu pofta cand o întreb daca chiar a vorbit serios.

   Da, au fost vremuri bune.