sâmbătă, mai 31

FACEBOOK

Nevoia de facebook.. 

Stiu, s-a vorbit o groaza despre cat de rau si nociv este facebook-ul. Dar stiti ce, niciodata nu-i de ajuns! 

Puneti-va in ireala si ridicola situatie gen: cum ai deschis ochii, din trei glisāri cu degetu...ai intrat in contact cu "societatea"... cu lumea, cu cei care va zic si va fac viata mai fericita, cu cei care îti cocolosesc si îti impletesc toate visele!! In lumea aia plina de "imi place" poza aia in care "nici nu zici ca pari tu".


Ah.. Nu-i deloc ireala.. Este viata in care traim zi cu zi. Nu crezi? Opreste-te si gandestete… Ne-au dresat asa de bine astia de la And
roid si Apple incat nu mai putem iesi din casa fara sa controlam de doua ori buzunarele/geanta sa vedem daca avem ‘cheia’ catre libertate si societate. Ne ducem la cumparaturi, telefonul in mana; pentru ca niciodata nu se stie cand o firma multinationala ne va contacta si nu vom fi acolo sa raspundem. Si de nu se da cazul acesta mult prea frecvent intamplat, mereu
va fi de prisos orice moment  ca sa ne verificam “viata” virtuala. Sa vedem ce mai zic altii despre weekend-ul petrecut in Valencia saptamana trecuta. Pentru ca nu-i  nimic mai depresiv si aiurea decat sa ai o viata atat de cool si sa nu poti impartii aceea “fericire” cu toti “prietenii” tai de pe face.
 exemplu: te duci duminica si tu ca tot romanu’ sa mai cureti gratarul ala cu alta carne noua… ceea ce este normal si la locul lui… apoi nu stiu cum se face ca toata saptamana nu ai somn deoarece Stelica, si vali (colegi tai de catarama) nu ti-au dat "like" domne la poza ta in care apari facut muci cu o timisoreana-n mana… la ce sa-ti dea like dragul tatei, erau acolo cu tine.. ce vrei sa le placa ce au facut ieri… aici ating subiectul, auto-like: cum nimeni nu-mi da like.. pun in miscare cea mai josnica miscare de sah ever.. tag people  + autolike… cat de jos se poate cadea. Aici nimeni nu poate rezista tentatia sa nu dea like si sa scrie cate un comentariu demn de "paulo coelho”. exemplu: "…coae ce bine ne sta, zici ca suntem gangsteri, bere si mici.. ce mai vrem…” jenibil.
Au inventat cel mai eficient mod de a ne tine ocupati uitandu-ne la catei gingasi si pisici dragalase cum  dorm intro cutie de carton… (de parca nu ati tuns nici odata pisica cu foarfeca lu’ matamarea si ati aruncato-n urzici, pisica.. eu da, ala da show.. totusi nu l-am inregistrat si l-am urcat pe face). 

  Si cel cei mai uluitor este ca nu ne putem opri odata ce incepem sa vedem Vines-videos. (versiune moldoveneasca + romaneasca dealtfel). O totala pierdere de timp, fara sa ne oblige nimeni cu pistolu’ la tampla; cobori cu rotita de la mouse sa vezi ce mai zice lumea, sa vezi ce mai se intampla in America, ce mai zice Justin Biebere ((de fel prietenul tau de suflet, pe face…)) sa vezi cel mai suculent video de pe youtube (intri si-ti da "Share if you wanna see this shit”). credeti ca-i o gluma, credeti ca-i totul inocent, credeti ca nu-i nimica relevant cu a-ti pune numarul de telefon pe face (cat de stupid si cretin sa faci asta) totusi imi place sloganul lor… “pentru a crea un profil de facebook mai sigur, adaugati toate email-urile pe numele tau si numerele de telefon”… nu stiu unde vad ei siguranta. Ceea ce vad este ca facebook-ul atinge cele mai ridicole nivele de violare a intimitatii. 

va urma….

Mic tratat de șters la cur: Sinceritatea prima parte

   Se zice că, femeile apreciază sinceritatea. Da se zice pentru ca realitatea nu este deloc așa. Ai fost vreodata sincer cu vreo fata? Ei bine, si?

  Sa va dau un caz practic pentru cei care încă nu au fost in situație: sa zicem că prietena ta te întreabă de o anumită amica comuna, ex de a ta:

  "- Mă asta (ca dacă te întreabă ceea ce urmează cu siguranță nu o sa îți spună "dragul meu") deci "-Mai astaaaa tu cand ai fost cu ixuleasca i-ai traso te-ai culcat cu ea?"
  Șmechera întrebare zici, nu? Acum, tu ce crezi, este momentul sa fii sincer cu ea? Oricum nu ai decât doua variante, sa "da" sau sa "nu" fii prea sincer. Nu încerca sa ii raspunzi "poate" șansele sa fii nominalizat pentru Prostul Anului sunt mult mai mari. Si oricum nu ai scăpare stai liniștit. De exemplu, ce se poate întâmpla dacă esti sincer și raspunzi "Da!"? Cearta aproape sigura, nervi, draci, crize de gelozie, isterie, pareri de rau (din partea ei desigur, ca nu și-a tras-o pardon, culcat cu prietenul tau cel mai bun cand a avut ocazia, etc, etc, etc).

   Acum poate te gândești ca dacă-i raspunzi "Nu!" ai scăpat? In nici un caz, in primul rând o sa îți spună ca nu te crede "-Pai a f***t-o tot satul/comuna/judetul/Spania si vrei sa cred ca tu nu?" deci automat te-a facut mincinos. In al doilea rând prost, pai tot satul si tu mai dragul meu?


   In al treilea rând a dat cu sinceritatea ta de tot pereți si s-ar putea sa faca si o criza de isterie de pe urma ei (a sincerități ma). Si nu in ultimul rând s-ar putea sa rămai fara prietena. Deci după părerea mea, uita de sinceritate si la prima întrebare de genul găsește un răspuns evaziv gen "-Aaa, pai eram mici mă atunci, asta nu avea nici tâțe, ce era sa f*t de ea". Si dacă scapi sa-mi spui si mie.



Dl. Banal

miercuri, mai 28

Dureri postoperatorii

   Si gata! S-a terminat. Finish! Kaput! End of story sau cum vrei sa-i zici. Ieri ti-ai luat inima in dinți si i-a zis "Te las!" si l-ai lăsat. Pentru ca nu mai suportai situația, pentru ca ai crezut ca o sa îți fie mai bine sau pentru ca pur si simplu te-ai trezit cu gândul asta. Nici tu nu mai știi bine cum sau de ce. Ceea ce știi este ca s-a terminat. Si a fost ideea ta.

   Astăzi insa îți cam pare rău. Te uiți in urma si in loc sa îți amintești de el ca de un om rău, dusmanos, urat ai doar flashbackuri care te face sa-l vrei înapoi. Cum era capabil sa te înțeleagă el, cum se purta cu tine, zâmbetul lui chiar si gesturile lui enervante pe care acum simți ca îți lipsesc. Ti se pare ca ai greșit "Cea mai mare greșeală din viața mea!" asa ai zis. Oare chiar era un om rău asa cum spuneau ceilalți? Chiar nimeni sa nu vadă un gram de bunatate in el?

  Si tu? Tu care ai fost mereu aproape de el? Ai fost de acord ca este prea mult ca ai indurat destule. Ai renunțat iar acum îți pare rău. Acum nu-l mai vezi asa de rău pe cât îl vedeau ieri, acum ii simți lipsa pentru ca el chiar lipseste acolo lângă tine unde obișnuia sa fie. Nu prea des dar nici foarte rar. Nu intelegi de ce dar ai vrea ca cineva sa iti fac un rezumat la ce s-a întâmplat. Sa îți spună "Ai făcut bine!"

  Si nu pentru ca as fi eu in măsura sa îți spun ce s-a întâmplat, nu sunt infirmier, nu am dus eu targa cu mortul dar am auzit si eu de la unu'altul ca de obicei persoanele operate suferă mai mult după ziua operație decât in momentul in care doctorul infige bisturiul lui ascuțit adânc in carne vie. Se numește durere postoperatorie. Simți ca ai fost tăiat, simți si unde. Ai si impresia aceea ca iti lipseste ceva din tine deși pana acum nu ai fost la fel constient ca exista acel ceva. 

  Dar durerile postoperatorii trec. Durează ceva si doare mai mult decât operația in sine, dar in câteva săptămânii te vindeci, apoi după o luna sau noua esti ca nou. Nu mai știi nimic, nu mai simți nimic, nu îți mai lipseste nimic. Doar o cicatrice mică sau mare depinde - de cât de complicata a fost operația - îți va mai aminti de ce a fost. Asa ca acum după ce ai fost operat, stiu ca doare dar nu mai ai cum sa mergi la medic sa-i ceri sa-ti pună la loc ce ti-a scos. Deși se poate dar esti sigur ca asta o sa îți fac bine? Sau vor reveni din nou problemele care te-au făcut sa apelezi la chirurgie?

miercuri, mai 14

Straturi

    Ai dezbracat vreodată un om? Si nu mă refer dacă i-ai dat hainele jos. Te întreb daca ai încercat sa vezi din ce este făcut, daca ai stat atât de aproape suficient de mult timp ca sa îți dai seama ce se afla in spatele zugraveli frumoase pe care o afiseaza. Daca ai vazut ceea ce prea putini apuca sa vadă intr-o viața de om: alt om!


   Pentru ca știi tu, la prelucrarea unui om produs finit al omului actual care sta drept in fata ta s-a trecut printr-un proces lung si de durata la care au participat cu nelegiuita tot felul de oamenii, deopotrivă buni si rai. 

   Si de aia zic, ai vazut vreodată un om gol? Acolo in starea lui de rusine, de clădire neterminata. Ai cojit vopseaua? Măcar un pic pe la colturi din curiozitate. Știi, ca la un perete vechi căruia vrei sa-i descoperi ultimul sau primul strat de var. Oare ce culoare avea? Era cu model? Era mat sau lucios? 
  Ca si cum ai vrea sa descoperi istoria din spatele acelui perete. Iar stratuirile de var spui istoria fără cuvinte a intregi clădiri. Pentru ca pornesti a zgâria intr-o vopsea la moda, scumpă, realizată de un meșter priceput si ușor, ușor dai in alte straturi mai nepretentioase, realizate de un amator, saracacioase, mate, fără lumina si calitatea a ceea ce ai vazut la început.

  Daca esti staruitor si constiincios in cautarea povestii descoperi mai tarziu ca in spatele culori frumoasa a camerei unde te afli astăzi se ascund altele din ce in ce mai simple - culori mate in alb sau verde pal, mizere, pătate sau neclare - îmbracă peretele din fata ta intr-o alta aura si îți spune poveste pe care nu o știai. Pe care îți vine greu sa o crezi. 

   Si daca după toate astea încă mai esti acolo in căutarea povestii, s-a putea sa ajungi la materialul din care este făcut cu adevărat peretele. Sa faci doi pași in spate sa îl vezi acolo gol, zgariat pe toate partile, intr-o paleta atâta de variata de culori, fiecare cu povestea si "mesterul" ei care a zugravit peretele cum s-a priceput el mai bine. 

  Iar in spate a toate astea, ros de vreme, dintr-un material bun, zidit drep, in nivel, sau din contra făcut din paiantă sau chilpici, lipit cu pământ pe la crapaturi, lucrat de mâinile atator oameni, se afla un simplu perete. Rece si gol, făcut din caramida sau pământ de un mester bun sau din munca si sudoare atator oameni săraci dar plini de dragoste. 

   Cu crapaturi lipite cu pământ sau din ciment de cea mai bună calitate...nu mai contează acum daca ai avut răbdare sa asculti povestea pana la sfârșit. Chiar daca a fost din curiozitate sau deoarece  chiar ți-a pasa, chiar te-a interesat povestea. Contează ca ai avut răbdare sa aștepti, puterea sa intelegi, curiozitatea sa cauti si intelepciunea sa intelegi cum s-a creat un Om!