Am crescut între-o familie economă in "teiubescuri" dar asta nu înseamnă ca nu m-am simțit iubit. Din contra, am învățat sa traduc saruturile, îmbrățișările sau strangerile de mâna in "teiubesc".
Urasc nepăsarea celor care pretind ca le pasa, si mi se pare de prost gust cei care nici măcar nu se deranjează sa te salute așa cum trebuie. Cum sa va fac sa înțelegeți, de exemplu, știu pe cineva pe care eu si prietenii mei il numeam Mânuță. Ei bine, omul asta după felul in care dătea mâna cu mine îmi dădeam seama ca noi doi nu avem nici macar ce sa vorbim, ca nu îl interesează nici măcar cum mă cheamă sau ca el nici măcar nu știe de ce îl salut, el nu avea chef sa fie deranjat așa ca pur si simplu îți întinea o mână bleagă așa, in semn de ....nu știu de fapt in semn de ce! Cunosc fete care dau mâna mai puternic ca el.
Pentru mine un salut hotărât înseamnă mult mai mult decât o mână intinsă, inseamna respect, apreciere, încredere, prietenie, o relație specială pe care o ai cu un prieten bun si pe care o arați prin felul special in care îi strangi mâna. Îmi amintesc o ocazie in care m-am întâlnit cu un prieten foarte bun așa ca atunci când ne-am văzut ne-am dat o îmbrațisat zdravănă ceea ce a stârnit următoarea exclamație printre cei prezenți: "Vreau si eu așa ceva". Ei bine despre asta vorbesc. Ceva-ul ăsta care trece dincolo de simplitatea faptului in sine. O alta cunoștina si-a "cultivat" un salut "ca la carte" zice el: atunci când da mana cu tine cu cealaltă mâna te prinde de cot....zice el ca in semn de "încredere". Sincer mie mi se pare mai de graba că ar cam fi in semn de "miștocăreala" nu este ceea ce caut, nu mă face sa mă simt cu nimic special, nu mă face sa îmi fie dor de el, sau sa ii simt lipsa. Poate ca din cauza asta nu putem sa fim ceva mai mult decât cunoștințe.
Eu cred ca strangerea de mana, sarutul pe obraz și îmbrațiseara, pot fi lucruri atat de intime si care deseori arata ce fel de om esti si ce reprezinta celalalt pentru tine. Ele vorbesc pentru tine, iar felul in care o faci contrazic sau nu ceea ce simți sau ce spui. Poate chiar instinctual, fara sa îti dai seama. Am un var cu 6 ani mai mare ca mine si desi nu avem o relatie speciala pot sa spun ca omul ăla da știe sa iti spuna ca te iubeste fara sa rosteasca asta. Pai când te vede iti surâde, iti fac cu ochiul, se apropie si după ce dă mâna cu tine de te simti mișcar din toți rarunchi, te ia te strange în brațe cu pofta unui urs flamand de-ai zice ca vrea sa te mănânce dintr-o inghititura, te pupa delicat pe obraz, fara zgomot dar placut, te gâdilă cu mustața lui deasă. Este unic si de multe ori întâlnirea cu el îmi provoacă furnicături pe fiecare vertebra in parte iar parul mi se face de gaina. Este bine si de dorit reîntâlnirile cu el, îmi placeau tare mult desi repet, nu avem o relatie prea speciala imi este dor de felul lui de a spune "Bine ai venit acasa!"
Mai sunt oamenii care te salută cu amandoua mâinile, îti strâng mâna intr-a lor si îți da senzatia aia de caldura, de om cu care poți vorbi lucruri serioase, care chiar daca nu îti este prieten îți poate fi oricând, îți arata ca el o sa fie acolo să te susțină. Sunt lucruri mici dar care îți arată ca celuilalt ii pasa de tine un pic mai mult.
Săruturile pe obraz este mult mai mult decât un simplu gest, arată cu ce fel de om ai de aface, cât e de sincer si căt este doar de fatadă, cât a simțit lipsa ta, si cât de intimi sunteți. De exemplu am observat ca multă lume îți aruncă acolo doua săruturi date in vânt ca un simbol si atât, alți te atinge delicat cu obrazul sau te saruta cu grija astfel încât sa nu te deranjeze gestul lor dar sa il poti simti caldura, persoane care doar își ciocnesc obrazul cu tine încât te face sa spui "Au!", persoane care îți lăsa urme pe obraz, de ruj sau de scuipat...si tot așa. In schimp sunt prea putinii cei care se obosec sa lase acolo doua urme de sentiment de pe buzele lot calde. Foarte putini.
A treia forma de salut care arată ca îți pasa este îmbrățisarea. Nu obișnuiesc sa mă imbrațisez cu oricine, doar cu familia mea după mult timp, cu prietenii vechii sau prietenii buni, cu fosți prietenii (vechii sau buni) chestii de genul (cu mici exceptii poate). Așa ca atunci când o fac, o fac din suflet. Nu îmi plac îmbrațișările alea cu ezitare, gen "hai pe dreapta, hai pe stânga...au, au...nah ca mi-ai prins parul,uff! gata!". Îmi place o îmbrațișare calumea, plină de caldura, îmi place sa simt cum ți-a fost dor de mine in lucrul asta atâta de simplu, nu are rost sa îmi spui.
Eu si tata ne întelegem foarte bine dar in decursul anilor nu a fost mereu asa, acum imi aduc aminte îmbrățișările noastre, fara cuvinte fara exagerări, mi-l amintesc pe tata cum își îngropa fruntea in umărul meu si cum ma saruta pe obraz. Nu era nimic special poate pentru ceilalti, dar pentru mine este mai mult decat toate "teiubescurile" din lume. Asa sunt eu, asa este tata. Ar fi chiar ciudat sa il aud spunandu-mi "Te iubesc!" .
Așa ca dacă îmi dai mana cu încredere, mă strangi in brațe cu drag si mă saruți cu plăcere, crede-mă știu ca mă iubești, nici nu este nevoie sa îmi spui asta. Așa ca apreciază persoanele care te iubesc fără vorbe, care te strâng in brațe așa de tare încât te sperie dar care atunci când îți vor da drumul sa nu mai vrei sa pleci din brațele lor. Experimenteaza! Arată celorlalți ca îți pasa.
Dedicată acelei persoane care mi-a spus mult mai multe prin îmbrățișările sale decât prin vorbe."Este o terapie de bine sa mă gândesc la îmbrățișările tale"
Dl. Banal
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu