Din categoria "De la lume adunate 1"

  Ok, deci v-am spus ca zilele libere se traduc in timp liber iar timpul meu liber in scotoceli printre amintiri. Asa ca mai scot o poezie de la naftalina, nu stiu ce sau cine a scris-o, nu mai stiu de la cine o am, dar are un pic de umor in ea asa incat sa va destinda pentru urmatoarele 5 minute macar. O pun aici ca sa va bucurati si voi. 

Coada

Pe strada trece-o´nmormantare
Cu ea un foarte lung convoi
In care toti participanti
Merg intr-un rand, doi cite doi.
Nemaiputand de loc sa creada
Opreste un automobilist
Si din masina lui bogata
Priveste la convoiul trist.
Observa insa cu mirare
Ca-n sirul de indoliati
Nu-i de vazut nici o femeie...
Ca sunt in rand, numai barbati
Iar dup-un timp, vede pe unul
Curgandu-i lacrimile-amare
Un domn in doliu care duce
Legat in lant, un caine mare.
Dar brusc convoiul se opreste,
Probabil e un stop de vina
Barbatul si cu el dulaul
S-opresc exact langa masina.
Intreaba automobilistul:
"-Va rog sa nu va suparati
Dar nu pricep ce se intampla
De ce-s in rand numai barbati?"
Asa ceva va rog sa credeti
Ca nu am mai vazut nicicand
Cine-a murit va rog sa-mi spuneti
De sunt numai barbati in rand?"
Raspunde omul printre lacrimi
Si tot oftand necontenit
"-Durerea mea e nesfarsita
Sarmana socra, a murit!"
"-Dar cum, ce s-a´ntamplat cu dansa?!
Probabil o fi fost bolnava
Si n-a mai rezistat sarmana
O fi avut vreo boala grava"
"-Nu domnule, nu dintr-o boala
Pe soacramea ce-am adorat-o 
Exact acum vre-o doua zile
Dulaul asta...a papat-o"
Grabit automobilistul
Coboara din masina-n strada
"-Poti sa mi-l imprumuti si mie?"
Raspunde tipul: "-Treci la coada!"