Dobitocul

 Salutare. Astazi am ceva timp liber dupa vreo 2 luni de hardwork si ma uitam peste niste notite cand am gasit asta si am zis ca si asa de mult nu am mai postat o poezie (ultima poezie 19.04.2012). Deci astazi, poezie:

Dobitocul

Cănd ii lipseste, nu vrea
Si când are, mai cere
Da cu-mprunut
când e-mprunutat peste cap
Nu-i p'asa de lege
când legea o cere
E bou, dobitoc
dar se crede'mpart

E sincer adesea
Preamult, prea de tot
In timpul lui liber
Îi place sa pună paie pe foc
Nu crede-n iubire
Dar iubeste cu foc
E bou dobitocul
Când intra in joc

Când are timp liber
In cheltuiește pe tot
Ii place cind lumea întreaga
il crede un porc
Când are ceva de "preț"
Nu se lasa pâna nu-o pierde de tot
Și știe ca-i bou dobitocul
Dar nu-i pasa deloc

Are regrete,prea puține
câteodata n-are deloc
Dar se gandește adesea
Cu regrete la tot
Ar face o crima
Dacă așa ar dispărea tot
E bou dobitocul
Neliniștea îl toacă de tot

Dobitocul nu este animal,
nici faptuta
Este un spirit
ce zace-ntr-un om fără măsura
Are inima mare,
dar toată e plină de ura
Dobitocul e Domn
Peste gânduri si vorbe de zgură



                                6 sept. Madrid


Dl. Banal