Ma doare tare si ce mă doare este ca toată lumea asta buna care pentru mine sincer, valorează milioane, milioane de zambete si de îmbratisari, persoanele astea care îmi plac atât de mult si care mă lăsa sa vorbesc aiurea ore in sir, persoane atât de frumoase la suflet pe care acum le consider prietenii mei, persoanele astea care te iubesc cu privirea si te lăsa sa simți asta fără jena, persoane de care atunci cind mă despart le îmbratisez cu sufletul si după care suspin cu inima, pe bune, mă doare, mă jefueiste dorul de ei, pentru ca nu pot înțelege cum de au putut avea parte de o dragoste așa nedreapta, cum de nu au putut fi iubite cind eu nu as mai pleca din bratele lor. Si nu mă judeca, nu vorbesc doar de foste iubiri, vorbesc de amici, de prietenii, de frati, de cunoștințe sau poate de chiar mai mult, de oamenii. Nu înțeleg cum poți sa ai așa o persoana langa tine si sa nu iti dai seama, sa fii atat de orb, de egoist, de netot, de dușman si incapațânat încât sa poți lăsa o astfel de persona sa plece de linga tine.
De fiecare data cind ii strang in brate, de fiecare data cind mă despart de ei cu un "Ne mai vedem" as vrea ca o part din mine sa rămână cu ei, poate așa le va fi mai bine.
Apoi, vin singur in vagonul singuratati mele si încep sa realizez cat de laș sunt, cat de ipocrit, cat de idiot si cit de netot, cit de egoist si cit de dușman am fost eu pentru ei. Realizez ca acea persoana care i-a părăsit am fost cindva si eu si îmi dau seama ca totuși după atata timp mă iubesc; si totuși după asta timp atunci cind ne spunem "Ne mai vedem" o parte din ei rămâne cu mine.
Dragii mei, va multumesc pentru zilele astea in care mi-ați daruit atâta caldura, pentru vorbele voastre, pentru sfaturi, pentru discuțiile mici pe care le-am avut, pentru imbratisari, pentru ochii vostrii care mi-au încălzit sufletul.
Va multumesc si va rog sa mă iertati, pentru tot, pentru zilele in care nu v-am salutat, pentru noptile in care nu ți-am spus măcar Noapte Buna!, pentru saptamanile in care nu ți-am dat nici macar un like la status, pentru lunile in care nu ți-am trimis măcar un LoL in casuta vocala, pentru anii in care nu ți-am spus niciodata ca îmi este dor de tine. Va rog sa mă iertati pentru ca v-am dezamăgit, sunteți niste persoane extraordinare, îmi face plăcere sa îmi beau ceaiul cu voi, sau sa va fumăti tigara linga mine, îmi face plăcere sa aud ca sunteți bine, sa va simt cum va descarcați povara lingă patul meu, sa va vad razand, sa va simt amintirile ce-au trecut si din care fac si eu parte.
Nu sunt cel mai bun om nici cel mai credincios, dar de azi inainte fac un legamant pentu voi si pentru mine: o sa mă rog lui Dumnezeu pentru ca vreau ca peste încă 10 ani cind o sa ne vedem, sa nu mai fie nevoie sa ne ascundem ca încă jânduim după o feliuță de iubire. Nici tu, nici eu. Îmi sunteți ce-i mai dragi si va iubesc. Va iubesc pe bune.
Dedicata prietenilor vechii si noi care au aparut in viata mea macar pentru o secunda si pe care nu am stiut sa ii apreciez sau sa ii inteleg. Pentru persoanele care le-am cunoscut in 2012 in Romania. Pentu toti cei care au avut o discutie serioasa cu sufletul meu si i-au dat mana. Pentru sora mea mai mica si pentru mine insumi. Va doresc numai bine si imi este dor de voi.
20 Aprilie 2012 Brașov
Dl. Banal
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu