Povesti de autocar (III) - Mirosul

    În principiu sunt de doua categorii:

  1.Miros de transpiraţie care la rândul lui este în funcție de persoana, timp fără contact cu apa, aplicare mennen/parfum/deodatant si de asemenea în funcție de marca acestuia. Nu se recomanda parfumurile de la tarabe/ruși/negri/El Pozo. Poate depinde si de haine (helancă - nuuuu te rog) de durata, material si rânduri aplicate. Cred ca exista o oarecare legătura cu de vârsta (cu cît mai bătrân cu atâta mai bogat si diversificat mirosul)  rasa, miros specifi zonei: moldovean, muntean, oltean, tigan sau....negru.
   În cazul în care este vorbe de un negru singura soluție este sa te schimbi de autocar sau sa îl speli tu la mana. În cazul ţiganilor singura soluție este ...sa te schimbi de autocar. Dacă este oltean sau moldovean....ori mananci ceapa cu slanina si nu o sa mai simți nimic ori bei o tuiculită si deja după a treia încolo cred ca o sa îți fie indiferent. Dacă e muntean poți sa strîmbi din nas....doar ca efectul poate sa fie invers si sa te roage sa mergi la baie pentru ca "puți"

  2.Mirosul de picioare care se întâlneste de obicei in a doua zi de călătorie cînd te trezeşti dimineața si miroase a brânză....cu roșii. Vecinul tău de scaun, descult, în nişte papuci de 5 lei din cauciuc luați din piața de la ruși, cu degetul mare cît o ridichie de toamna si picioarele albe de la atâta "sevă" tocmai își pregătește micul dejun si te invita "la o roșie". Mirosul persista după numeroase spălări în toate benzinăriile dealungul Europei fără nici un rezultat. Mirosul de roșie se duce, cel de brânză deja a început sa se mucegaiasca odată cu intrarea în Franța. 
   Din aceeaşi categorie putem întîlni si mirosul de picior de urs. Se întâlneste iarna, atunci cînd vecinul tău nu mai mananca roșii cu brânză dar se hotărâre sa își scoată sconcşii la plimbare dupa urmatoare scuza "dacă stau încâltat pînă în tara, pute de mori" -"Aha!" spui si înghiți în sec mirosul de umezeala feat. sosetă de lâna.

Mirosuri rare este o subcategorie care include:

   1.1. Un miros foarte rar dar care cînd își face simțita prezenta durează pînă în momentul în care părăsesti (tu) autocarul. Este mirosul  "picior de câine" si se întâlneste atunci cînd calci în "el" si ori nu îți dai seama, ori dacă îți dai nu ai unde sa te ştergi si dacă te ştergi tot rămâne, ori cînd nu ai miros si/sau ești surd încât sa nu îți auzi vecini comentand ca miroase a "cacat" sau ești prea cu dor de casa și crezi ca se referă la faptul ca deja ați ajuns la Arad si vameşul va vamuieste deja.

  1.2. Ultimul miros, cel mai rar în astfel de călătorie dar nu de tot inexistent este mirosul "de om". Se întâlneste la persoanele de sex masculin care călătoresc singure si au ca vecin de scaun/bancheta/culoar/autocar e.t.c. vre-o pițipoanca bine si fără scrupule. Deseori este pe cale ca șoferii sa plece fără dansul pentru ca întârzie cam mult la toaletele publice de pe autostrada iar adesea se întoarce cu șlițul desfacut si pișat pe el. Sau este doar apa, așa cum susține dansul. Problele sunt neconcludente.

  Cam astea sunt, concluzia ar fi, mai bine te duci cu avionul, poți sa întâlneste toate astea dar durata este mult mai mică si mirosurile cît de cît mai fine. Si sigur nu miroase a roșii cu brânză. Miroase a parizer.