duminică, septembrie 8

Povestea lui Lipsă Mare

   Căldură mare monșer. Soarele dogorea cu putere alternând razele ultraviolete in ritm de manea în timp ce băiatul cu porumb fiert și gogoși cu jem și ciocolată își făcea tura printre cearșafuri de hotel, pleduri, șezlonguri si umbreluri.


   Marea era plină de alge si puradei in puța goală. Dezavantaje clare ale Mării Negre atunci când nu sunt valuri. 

Mă zvârcoleam în brațele unui colac de plastic în încercarea disperată de a mă îndepărta cât mai repede de hoardele barbare care se bălăceau haotic la mal. 

Eram eu si Cumnatu' când deodata vedem o copilărie care venea alergând in direcția noastră. Țipa săracă de-i vibrau plămânii, ceva nedeslușibil (încă) dând o si mai mare conotație istorică barbarilor care își continua nestingherit bălăceala în masa mizeră de alge, nisip si multe alte obiecte neidentificate. 

   Ne-am oprit în loc ca să înțelegeam ce striga fata în timp ce trecea furtunos pe lângă noi aproape ridicând un val colosal la acea oră în apa acces care plutea liniștită în soare plictisit al unei zile oarecare de August. Ne-am uitat strâmb unu la altul. Am increțit fruntea nefiind sigur de ce însemnau acele două cuvinte:
-Tu ai auzit ce am auzit si eu?
-Or fi gropi in nisip! zice cumnatu

   Ne apropiem cu miscări ezitante spre locul in care arăta fata. Apa încă nu era prea mare, îmi ajungea pe undeva in jurul pieptului, poate un pic mai jos. Era posibil să fie o groapă acolo, dar nu mi se părea ceva care să te facă să urli în acel mod barbar. În plus noi știam să înotăm destul de bine iar apa aceea fără valuri chiar nu ne-ar fi creat nici o problema daca chiar ar fi apărut o gaură acolo. Ce alceva putea să însemna cel două cuvinte: "¿Lipsă mare?"

   Aveam să aflăm răspunsul imediat. La doar un metru sau chiar mai puțin, în fața noastră am zărit "dihania". Am rămas încremeniți amândoi cu ochii fixați în ceea ce se afla în fața noastră. 
Legănânduse trist în plinătatea acces albatră, ne privea platonic, cu un zâmbet ironic si scârbos în același timp. Nu era nici o "lipsă mare" acolo cum ne strigase câteva momente înainte fata. Nisipul era total la locul lui, nici o gaură, nimic. Doar un ditamai "căcatul" împărățea singuratic apele liniștite ale Mări Negre. 

   Și credeți-mă, peisajul asta s-a repetat de încă vre-o 3 ori în vacanța aceea. De fiecare dată provocândune o scârbă teribilă de tot ce înseamnă democrație în tara asta. Libertatea este înțeleasă complet greșit cum de altfel wc-urile de pe plajă au aceași tentă complet nelaloc ei, demonstrând încă o dată că aici unii fac banii până și din căcat. 

Vă rog, un "Hip-Hip-Hurray" pentru veceurile jegoase de pe plajă al căror singur scop nu este nicidecum acela de a păstra plajele curate. Iar dacă vrei o reducere, nu uita să îți iei hârtie în buzunar. 

 
Cu drag din Constanța - 2008

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu