Cel mai frumos hobby este - fără nici un dubiu - să călătorești. Feeling-ul ăla pe care îl ai cand iti faci bagajele, când aștepți trenul, cand iti iei adio de la cei dragi. Cand simți cum pleacă trenul din gara si cu toate ca te depărtezi metru cu metru de cei dragi, totuși simți că iti este drag. Ai așa o stare ce te roade plăcut pe interior.
Ajungi acolo unde ți-ai propus și te simți bine. Începi sa descoperi locuri noi, obiceiuri, oameni, distracție...mâncare.
Dai de probleme, dar nu contează, fiecare nouă provocare dubleză plăcut senzația interioară pe care o ai.
Îmi place foarte mult să călatoresc. Sa merg pe jos în locuri noi până fac răni. Să vorbesc cu persoane care habar nu am ce spun prin cuvinte - pentru că toți suntem satui de cuvinte - să dai nas în nas cu omenia atunci cand te aștepți mai puțin și când ai mai mare nevoie.
Niciodată în viață cuvintele "gratis" sau "free" nu vor acea un așa gust. Cu nici un alt drog nu te vei simți mai bine ca atunci când ieși de la metrou într-un oraș nou, plin de secrete și necunoscut la fiecare pas. Să simți cum emoțiile îți zboară năstrușnice în stomac și te fac să fii mai neliniștit ca niciodată.
Când pășești afară pe bulevardul unei lumi noi, simți aerul cum îți umple plămânii, la fiecare colț de cafenea te oprești și tragi o gură mare de aer și da, este diferit față de cafeneau de la colțul trecut. Soarele care îți scaldă fața într-o lumină nouă, vibrațiile orașului, zgomotul și toate astea te fac un Guliver într-o lume nouă. Zâmbești într-o explozie de bule umplute de emoții care iti ies prin toți porii. Esti un pitic într-o lumea atât de mare plină cu pitici atât de mici.
Bine ai venit în Liliput, Guliver! Bucură-te de zi.
Champos Eliseos, Paris, Franta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu