Parcă mă văd cu 25 de ani in urmă. Acolo jos, pe covorul ăla verde.
Noi trei contra lui. Era meciul nopți. Cum râdea când noi ne cățăram pe
spatele lui si cum ne punea pe rând la pământ. Ce râs gălăgios avea
bătrânul. Imi amintesc cum ne punea jos cu o singura mână pe fiecare în
parte, unul peste altul ca într-un sandwich uman. Ce vremuri. Atunci
avea pe jumătate anii de acum.
Acum ne vedem o dată sau de două ori pe an. Rade - la fel ca
întotdeauna si e la fel de plin de viață doar că mai alb, mai rotund,
mai lovit din toate părțile de anii exact ca un far lovit de valuri de
furtună și de vânt, dar totuși acolo, la locul lui, așteptând tăcut
răsăritul din ziua următoare.
Îl iubesc pe omul ăsta. De fiecare data când îl sun și ii spun "Tată,
sunt la aeroport. Ajung in 40 de minute vrei să cumpăr ceva?" De fiecare
dată are totul sub control, de fiecare dată imi spune la fel "Avem de
toate. Doar daca tu vrei sa cumperi ceva ce-ți place ție."
| 07.07.2013 |
Nu contează ce oră este, el este pregătit. Mereu. Nu a fost o singura data sa vin acasă si sa nu fie masa plină. Fie ca a fost la 9.00 sau la 1.00. Petrec așa de puțin timp cu el si totuși el rămas mereu la fel. Alb, pictat de anii negrii pe o coală de hârtie îngălbenită de vreme gri de afară.
Se enervează câteodată tata, dar ii trece la fel de repede și rade. Ca
atunci când faceam lupte pe covor. Rade tare. Același râs zgomotos. Imi
ravăsește părul cu mâna ca atunci cand eram un copil fără sa zică
nimic, dar eu stiu ca in limba lui asta înseamnă ca ma iubește.
Imi aduc aminte când am plecat în armata și in primul weekend el a
venit să mă ia acasă. - Acasă e locul ăla marfă, unde toate merg bine,
unde mereu mâncăm bine pentru că mereu este sărbătoare. Unde totul este
100% HomeMade. Miroase a proaspăt, a verde a umed. A rufe proaspăt
spălate. Acasă este acolo unde mereu îl voi găsi pe el, privindu-ma din
poartă. - Acasă este egal cu Tata.
Mereu am crezut că tata nu mă cunoaște, că nu știe mare lucru despre
fiul lui doar pentru ca zice el, că nu stie când este ziua mea, sau câți
ani am mai făcut. "Iar" zice el. Că nu a venit la școala doar când eram
in belele, că se enervează cu mine din când in când, că nu își laudă
copii cum fac alți părinți, că ne mai ceartă - totuși știi de unde știu
că tata mă iubește? Atunci când a venit să mă ia acasă, tata mi-a
cumpărat 2 cornuri cu ciocolată. Tu poate nu știi, dar crede-mă, două 7
days după 10 zile de armată este cel mai mare "Te iubesc" pe care poți
să îl spui vreodată copilului tău. Mulțumesc Tată.
Te Iubesc! deși nu ți-am spus-o niciodată. La mulți ani! - ne vedem în Decembrie.
11 sept 1953
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu