Mă uit la ea, pare încă drăguță deși este ninsă de vreme. Are mâinile perfect ingrijite, pot sa le vad, unghiile, pielea, oja albă, de unde sunt eu îmi imaginez ca mâinile acelea încă catifelate au iubit odată pe cineva. Imi plac mâinile ei mimate.
Două riduri mari ca două râurii îi inundă fruntea îngândurată. Câteva fire de păr o incomodează razvrătite. Le îndepărtează tăcută cu degetele ei fine. Mă privește pentru o secundă, plină de simpatie nu pentru mine ci pentru vre-o amintire care o gădilă ușor pe șira spinări. Are o privire caldă, nu te forțează să ferești privirea ba dinpotrivă, te invită să te îmbeți din ochii ei. Mă simpt copleșit de seninătatea chipului ei și feresc privirea. Ea se cufundă din nou în curentul de gânduri care îi năpădesc ființa.
O privesc din nou pe furiș. Are doi ochii căprui senini ca cerul lui August pătat pe alocuri de verde ca de un câmp de iarbă după ploaie. Par obosiți. Ca și cum nu ar avea de ce! Cu siguranță ochii aceia au vazut multe. Sunt inconjurați de cearcăne ca de niște munți ce le conferă un aspect greoi. O pereche de riduri stau strajâ in jurul ochilor ca o relicvă istorică. Cănd zâmbește ii oferă un aspect plăcut si liniștitor.
Nu îmi mai amintesc bine zâmbetul ei, sau conturul buzelor, dar era una din acele femei care atunci cand este veselă are chipul plin de o aură de lumină și pace. După atâta vreme petrecută prin viață mi se părea o femeie uimitoare, simplă, normala dar totuși frumoasă. Ieșită ca dintr-o poveste cu Feți-Frumoși și Ilene Cosânzene.
Are un păr bogat, care și-a pierdut din strălucire pe alocuri. Un pic ros, un pic decolorat pe la bază - îi cade pe umerii acoperiți cu un șal verde opac. Este învelită într-un ten palid ca pâinea înainte de a o coace dar moale și curat. Pe alocuri i-au răsăsit câteva pistrui pe care le poartă cu șarm și mândrie, pentru că ii asigură originalitatea.
Este îmbrăcată curat, cu urme de dichis. Nu are ruj sau exces de farduri este doar ingrijită. Poartă pantaloni maron iar picioarele le are scăldate de o pereche de balerinii la modă. Atât cât pot sa vad, imi place pielea picioarelor ei. Este roșiatică-pală, curată, fără pete, fără exces de vene, vinișoare sau alte imperfecțiuni. Plăcută la privit ca un tablou de Da Vinci.
Este genul de femeie care degajă bunătate, simpatie, bună dispoziție cu doar o simplă privire. Este genul de femeie lângă care ai vrea să imbătrânești în exces. Este femeia pe care ai dori-o ca icoană. Este femeie pe are am întâlnit-o - jumătate reală, jumătate aievea
- asteptâd liniștită rândul la prefectura La Mayenne din Laval, Nord-Vestul Franței.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu