Mă opresc și merg înainte.

   Tocmai am o problema mare pe cap. Cât de mare? Cam de vreo 2000 de euro. Ma seaca de vreo 3 zile că nu am timp nici să respir. Astăzi totuși m-am surprins că mă gândeam la faptul că o să merg acasă de sărbători si o să îmi vad familia si prietenii si o sa facem o petrecere pe cinste. Apoi m-am gândit "Ce idiot se gândește la cum o sa petreacă revelionul când nu știe nici măcar ce o sa facă mâine" 

   Faptul că mă gândeam acasă, la ai mei, la ce o sa fac peste 2 săptămânii m-a deconectat momentan de la problema pe câte o am. Câteodata, problemele noastre nu au soluții de moment, si par un sac fără fund. Iar faptul că te gândești la ele nu le rezolvă cu nimic,  nu îți face viața mai ușoară. Un proverb zice: "Dacă problema are rezolvare, de ce te enervezi? Iar dacă problema nu are rezolvare, de ce te enervezi?"

    Poate ca par imatur dar când singura soluție este să stai și să astepti, cel mai indicat lucru pe care poți sa îl faci este să mergi mai departe. Să îți faci planuri, să te gândești ce o sa faci mâine, peste 2 săptămânii. Să îți suni iubita și să ii spui că îți e dor de ea si deabia astepti să o vezi (dacă ai), să îți suni prietenii si sa le spui "bă revelionul asta o facem lată". Nu te închide in casă, nu îți umple capul cu problema respectivă. Fight! 

   Bunica are 84 de ani, tensiunea 23 și in fiecre zi ia câte un pumn de pastile. Doctorul se întreabă cum de mai trăiește si ii tot spune să stea liniștită îm acasă. In schimb bunica, umblă tot satul. Intr-o dimineața de Iulie in jur de 7 (ora)  când nici eu nu știu ce căutăm afară, vad o siluetă in depărtare cu o plasă in mână. Bunica este o femeie mică si silueta ei este înconfindabilă, dar totuși, aia nu era oră. Îl chem pe fratele meu si ii zic:

"-Mă aia nu e mamaia?"

"-Bă ea pare, dar ce să facă pe aici la ora asta?"

   Ei bine, chiar ea era, bunica. Era ziua ei de naștere și a venit să ne aducă o cutie mare de înghețată. Știam ca bunica are probleme de sănătate si am întrebat-o cum ii mai este. Mi-a spus că e bine doar că, câteodata mai are amețeli și o pană neagră i se pune pe ochii si pentru câteva clipe nu mai vede nimic. Și o întreb:

"-Mamaie păi și ce faci?"

"-Stau în loc până îmi trece și apoi plec mai departe"

    Așa că dacă bunica cu 84 de ani, cu tensiunea 23 si momente de amețeală si confuzie tot "merge mai departe" eu de ce să stau pe loc? Ce probleme mari pot să îmi țină planurile pe loc?Ce ma împiedica sa îmi imaginez cum o sa fie când ajung acasă? Eu încă vad bine, ma țin bine pe picioar, medicul nu mi-a recomandat sa stau in casa, am mai puțin de jumătate din anii bunici si din tensiunea ei. Așa ca o sa stau un pic pe loc pana îmi trece starea de confuzie apoi o sa plec mai departe.

Nu uita, și "dacă problema nu are rezolvare de ce te enervezi? Iar dacă problema are rezolvate, de ce te enervezi?"