obișnuiam sa nu mai cred în acel sentiment numit "dragoste". În acel dezamăgitor labirint din care cu greu ieși de intri. evident ca am reușit sa intru, ca desigur, sa și ies.
obișnuiam sa blestem orice adiere de dopamină și feromoni ce se aflau în aer.
pusesem capăt tuturor compromiselor cu viitorul, în deosebi cu dragostea. Nu exista!!Stăteam în starea mea de criogenie a sentimentelor și a inimii, așteptând vara aia polara de sase luni.
Aveam totul plănuit... să stau asa până când vor ieșii primele raze de căldura... când asa din senin intra în prim plan o preocupare, o stare de neliniște. Starea asta avea parul lung cu un breton pe fata drept scut privirilor necunoscute, el brunet parul, niște picioare lungi, îmbrăcata preocupant de prudent, o privire cert direcționata unde avea nevoie, dar foarte pentru puține secunde. fața rotunda dar cu un mesaj pe destul de clar de citit (don't mess with me) pe fața ei, caci nu vorbea prea multe, nici nu era nevoie, zicea totul cu privirea ei. cu o singura înclinare a sprâncenelor, buzelor sau o bătaie repetata din picior, puteam citi, o nemulțumire, o bucurie, rușine, îndrăzneala sau chiar și frica de nu știu ce. în nici un moment nu mia ieșit din cadru preocuparea aceasta. era o preocupare dorita, de care ai nevoie o viata. la fel ca preocuparea aia de o ai secunda de secunda numita respirație. am zis preocupare? nu-i preocupare, este o nevoie imperioasa, tot odată o necesitate, și totuși n-as atinge scopul meu dorit sa exprim ceea ce vreau.. cred ca revin la Preocupare...
o preocupare care ma liniștește și ma face fericit!
by MadeOFsteeL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu