De multe ori am văzut imaginea asta in care creierul si inima se insultă si de câte ori nu ne-am luat după ce-am simțit in loc sa facem ceea ce gândeam ca ar fi mai bine pentru noi. Si de tot atâtea ori ne-am făcut de "ditamai" râsul si ne-au ieșit cucuie'n cap.
Astăzi eram la metru si asteptam pe cineva. Undeva in fata mea era un gardian , casiera si un nene la un bancomat, iar mai la intrare se afla un cuplu. Își administau doza de mozoale timp de vreo 5-10 minute de-am crezut ca mi-o înghite ăla cu totul, noroc ca ea era mai plinuță (de la brâu in jos). In rest era draguța, avea un tricou alb simplu, o geanta care nu atrăgea prea mult atenția si pantaloni trei sferturi, mulați, negri.
Cam când a venit vremea sa plece, si-au dat ultima sărutate (que cursi) si ea s-a departat spre casa de bilete. El a ezitat un pic, a inceput sa alerge șăgalnic spre ea si a strigat-o. Ea s-a întors imedia. El s-a napustit asupra ei într-un gest de disperare si plăcere. Ea credea ca are sa-i spună ceva așa ca s-a întors spre el cu urechea dreapta. El a ezitat o secundă la urechea ei apoi a întors-o stângaci cu fata spre el si a săturat-o cu poftă ca atunci când mănânci ceva care îți place si nu ai mai mâncat de mult. Ea s-a simțit un pic stânjenită de stângăcia lui si un pic uimita de pofta nesățioasă a băiatului. S-a întors ușor ezitătoare si in cele din urmă s-a smuls nu fără efort din brațele disperate ale iubiri. A plecat râzând mai departe. Ca si cum ar spue "Ce la mai apucat si pe ăsta. Ce tâmpițel este, da-mi place"
Si uite așa mi-am adus aminte ca si eu am făcut tâmpenii din astea. Si nu numai de asta. Noi bărbati avem un simț al observației stupid si de multe ori când o fata te refuză politicos, tu zici: Nu mă că vrea. Da se lasă mai greu.
Si pentru ca ea a fost deaguță cu tine te intorci stângaci si alergi stupid după ea. Exact ca un soldat împușcat in picioare. Le târăsti după tine. Si mă tot întrebăm: de ce? Adică de ce nu alergi normal?
Si astăzi am văzut răspunsul.
Pentru ca tu știi ca este rău. Ca nu-i bine. Că o să îți iei iarăși castane in loc de dragoste. Tu vrei dar picioarele tale mai că ar vrea sa se întoarcă. Dacă ar putea. Dar cum nu pot si tu controlezi direcția, încep să se miște tăguitor.
Si toată prosteala asta vine de la creier. Cred că el sătul de atâtea decizii si de faptul ca se simte cam nebăgat in seama, îți face toată schema. Parca îl vad acolo purtând o discuție cu tine insuți:
Tu: -Gata! S-a terminat.
C: -Eee, vrea mă vezi de treabă da se lasă rugata.
Tu: - Tu crezi?
C: -Sigur mă doar e femeie.
Tu: -Și?
C: -Pai tu știi doar ca ele gândesc diferit.
Tu: -Da ma da mi-a zis ca ea ma iubeste ca pe un prieten.
C: -Bullșhit!
Tu: -Și a zis că nu vrea sa stricam relația.
C: -Prostii mă!
Tu: -Da mă. A zis ca poate in alt moment.
C: -Ba te iubeste? Ca pe un prieten da te iubeste?
Tu: -Da!
C: -A zis ca ai o șansă? Nu astăzi, da ai.
Tu: -Zis!
C: -Si ca nu vrea să te piardă, a zis? Mă rog, cu alte cuvinte, da a zis?
Tu - Mdah!
C: -Dute mă înapoi după ia ca vrea!
Așa ca începi să alergi. Ca un soldat împușcat in amandoua picioarele la început, apoi când prinzi viteza, chiar ca un Bou. Mai aveai un pic si scoteai și limba după ea.
Creierul tau pervers de bărbat pervers se uita pervers la tine si rade (din nou) pervers:
-Boule! Un' te duci mă Boule...
Tu intuiești ce gândește el și ți se inmoaie picioarele:
-Mă duc, ă?
-Da mă dute. E la sigur. Garanteze eu!
Vai de tine săracul. Te duci...ea te vede, vede cât esti de bou, da tu nimic. Mai repeti faza de încă câteva ori, pentru ca, după sfaturile primite "de sus", "ea vrea da se lăsa greu."
Si ție, ți se pare logic.
Boule!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu