Stateam astăzi si mă gandeam. Mă gândeam cum o să fie când o să mori. Cand toate rudele or să vină acolo grămadă, un tio cu costum si cravată o să arunce ceva vorbe spre cer si o să spună o grămadă de alte chestii acolo deapre Dumnezeu dar nimic despre tine, apoi o mâmă de oamenii or să cânte două trei melodii, o femeie in vărstă, probabil mama o să plângă cu fata ingropată într-o batistă. Destul de tipic si desconsolant. Nu ai nici un chef să mori cand stii că totul o să fie așa de monoton.
Până la urmă o înmormântare pentru ce este? Este un adio și atât? Hai pa? Hai să ne jelim că a plecat dintre noi? Da, da a plecat într-un loc mai bun, ar argumenta unii. (Mai ales dacă mori în România, atunci cu siguranță o saajungi într-un loc mai bun. Eu zic ca ar trebui să vă bucurați, nu? Mai ales dacă o să muriți în România.)
Nu acuma pe bune. Dacă este ultima ocazie in care atâta lume care te cunoaște este strânsă in celași loc, tu nu ai prefera ca in loc să folosim timpul acela jelind sau intrebând cum a murit nu ai prefera să ne aducem aminte de tine pentru ultima data? Să povestim sa spunem un banc nou sau să radem amintindu-ne cum ne făcea el mereu să uităm de probleme si să ne simțim bine. Să îi cinstim incă prezența prin aducerea aminte? De ce nu!
De ce să stam cu fața aia tristă, să șoșotim chestii la care nimeni nu este atent, să pierdem o lacrimă pe drum, apoi să mergem acasă cu o față lungă si in câteva zile să uităm totul. Nu-mi răspunde, este o întrebare retorică.
Așa că m-am gândit sa-mi caut un partener cu care să fac o înțelegere. Atunci când unul dintre noi v-a pleca într-un loc mai bun (decât România)
celălalt să apară la pomană încãlțat cu papuci de casă, sau de plajă. Sau dacă ninge cu butușei si cizme de cauciuc roșii. Apoi să aibă o pelerină verde pistachos si nimic pe dedesubt. A, dacă ii este frig poate să își pună fes și/sau fular. Așa, si sa țină un discurs de 15 minute in care să spună cel puțin 3 bancuri (măcar unul dintre ele să îl fi știut si eu) și in care să povesteasca cu haz o aventură pe care a avut-o împreună. Are datoria să spună de intelegerea noastră si celorlalti si să își caute alt partener cu care să ducă pactul mai departe. Ar fi fun, as fi altfel.
În caz că moare el primul eu o să sărbătoresc ultima cină în același - la fel de special mod - prin care cu siguranță o să reusească să rămână prezent in amintirea tuturor o mult mai bună cantitate de timp. Promit!
Deci, cine se bagă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu