Cavaleri adevărați

Peste vreo 40 de ani, când o sa vina vremea și o sa fiu bunic, o sa îmi placa sa le spun nepoților mei povestea asta:

A fost o data de mult o fata de la tara. Nu prea îi plăcea sa muncească și nu prea își ajuta cele 3 surori mai mari cu aproape nimic. Nu îi plăcea sa mature, sa facă curat, sau sa gătească. Singura ei altitudine era sa stea pe Facebook toată ziua și....sa își caute prințul. 

A probat o grămadă deja pana în majorat, dar nu a găsit nici unul. Si de fiecare data se muta în castelul altuia cu car făcea doua trei poze pe care automat le punea pe Faceb
ook după care își schimba statutul în "disponibilă" la fiecare câteva săptămâni. 

Singurele ei prietene "laudă" și "diva" și "șmecheria" erau mereu cu ea și ii dădeau sfaturi. Avusese o mulţime de pretendenţi dar în urma sfaturilor prietenilor ei toți ar fi fost doar "niște greșeli" în ținta ei pentru glorie și măreție. 

Iar like-urile primite la fiecare poza din ce în ce mai sutana o făceau din ce în ce mai de poveste....și astfel de neatins pentru cei care chiar ar fi vrut-o sa le domneasca palatul inima. 

In vremurile străvechii deja, numele el fusese cenușăreasa dar acum totul era o anecdota veche și uitată de toți. Acum se numea Cruduța, avea pantofii care și i-a dorit dintotdeauna, slujba în care nu trebuia sa facă nimic decât sa se plimbe de colo colo în ținute sexy, bărbați cu cele mai frumoase calești și iq-uri nedeslușite, iar la petreceri putea sa facă ce dorea, toată atenția era îndreptată către ea. Zâna cea buna deja nu își mai avea rostul în povestea ei...decât dacă vroia sa își pună v-o dorința. Cruduța i-ar fi putut-o îndeplini doar cu un singur fâlfăit din cardul ei gold premium. In rest, Zâna ar fi o la fel de curva ca și celelalte persoane insuportabile din anturajul ei.

"Hei, dragi mei nepoți" ... O sa le povestesc cu multa părere de rău, nepoților mei.. 

"-Aceasta prințesa a vremii, știți ce i-sa întâmplat? Întro dimineața sa trezit, a deschis ochii, a întors capul în stânga... și "guess what".. Pe perna ei era printul ei mult dorit: vanitatea, orgoliu, mândria, frumusețea fiind fardurile, rochițele fără valoare, singurătatea.. era și ea de asemeni pe perna, se uita la ea acest "print" al anilor goi cu o privire gen "am reușito", am reușit să-ți dedici ani tai de tinerețe în a umbla după umbre vane și fum înecăcios, mizer, mirosind a sex și lipsit de înțeles, acum ridicate, îi zice "printu", du-te la oglinda și vezi cea ai adunat în acești 10 ani, chiar 15...

Pune piciorul ei de zâna a desfrâului și a deznădejdii în papuceii aceia roz și se-n-dreapta către oglinda de la baie.. Acolo vede o față trecuta prin prea multe degustări din "aia" și "cealaltă", stand chiar în fata ei. De necrezut se zbate pentru a o alunga dar se lovește de oglinda... 

O zgârie, o sparge, dar în neputința ei se prăbușește la solul rece.. Își da seama ca e timpul sa găsească alt model de print... Dar fără al abandona pe cel de mai sus citat; cum fosta vanitate și de asemenea singurătate.

Atunci, cum nu mai are nici oglinda-n baie, 

sa dus prin vechile alei ca sa mai caute cate ceva, un print de bune straie... 

Care atunci când ea are nevoie, și se mai simte trista, 

acest, al nostru "print cu un pantof în mână"... sa o mai deslușească și sa-i zică, caci pe-a ei frunte nici măcar un rid, nu mai perinda.

Sa dus la un bordel de unde îți verși nervi pe acel lichior de vișini, și unde chiar nici căini nu se-adăpostesc la streașina acelei case, pentru ca-i de mult ocupat de v-un bătut de soarta.
A dat un pas sa intre... și-a intrat.
 Acolo o așteaptă un print de vai de mama lui pe nume Vanitate.
 O aștepta cu un pantof în mâna.
 O ia de glezna, și încearcă sa-i îndese, mult prea tăbăcit cu toc pantof...
Cu o privire mârșavă o alunga zicând-ui sa mai încerce-n alta parte,
Acolo unde vanitatea ei nu-i alterata.. 

Zis și făcut, o ia-n jos pe alea vieții, înapoi sa zic... chiar în trecut
Unde acolo, prinții cu IQ-uri ridicate o dezmierdau și o cocoloșeau cu "hei păpușo, ți-am dat like!!!" La colt de strada, pe-un butoi stau ei proptiți, doi prinți, ei gemeni... Unu' chemat Mândrie, alt' Orgoliu.
Ea se apropie-îndrăzneață, ca și cum nimic nu sa-ntâmplat.
Ridica rochia cu cea mai mare eleganța, fără a demonstra nici pic de aroganța.
Însa-cești doi o prinde chiar de la preludiu.
Si-i vede cum orgoliu și mândria de pe fata, 
O da de gol, caci ele-s alterate.
Cu toate-acestea "hai sa îi dam o șansa!" Si scoate doi pantofi, unu el Mândru iar altu Orgoliu.
Si ce sa credeți, ca nici unul sa nu-i vină.
Mândria îi venea cam îndesata, iar cum sa nu, orgoliu cam zbârcit..
"asa c-asculta bine sfatul nostru pentru unele ca tine... mai încearcă pe la colturi acolo unde mândria și orgoliul tău nu-s chiar atât de vestejite și nu-s prilej de îndoiala"
Cruduța noastră iar o ia la mers pe strada, și deodată 'colo sus la orizont, vede pe cel mai frumos dintre frumoși, el print faimos de nume "Frumusețe și Valoare".
Buna!! Ma mai cunoști? eu sunt Cenușăreasa.
Desigur tu, prințeso'... dar treci la coada, ia un număr și așteaptă sa vedem de-ți vine, în al tău picior pantoful cel de vină.
La ora de apoi când fost sa fie, pantoful în picior probat... îți zic ca nu fost bun... poți sa rămâi mirat.
Cu un regret de mila și compătimire, printul nostru Frumusețe și Valoare-i spune:
"Te-ai vestejit de tot Cruduțo'. Mai am decât să-ți dau un sfat... Fa stânga împrejur și cauta aleea pe unde-ai venit... La sfârșit de cale vei găsi-al tău print, promit!!"

Cruduța noastră din povesti... Luat-o pe alee... 

Și-acolo jos unde se strâmta drumul, de-un print e așteptată.

Acest print gri, înalt și slab, lipsit de libidou, 

Se uit-acum la ea privind-o ca-n tablou.

El printu nostru, ultim glas, mai sus enumerat,

E cel de pe acea pufoasa perna de pe pat.

E-acela  care-a zis mârșav, "am reușito și pe asta"

Apoi Cruduța-l ia de mana, dar cu timiditate,

Hei tu print gri,  înalt și slab, lipsit de libidou,

Cu de se face ca în viata, nu team văzut de fel??

Printul acesta sur și slab, întinde un pantof... 

Unul de chiar de-ar fi sa nu.. Toti am intra în el!!!

Odată ce văzuta ea, ca și-a găsit odorul

Îi mai arunca întrebare, caci inima îi bate

"Poți spune numele de print, ca sa-l știe poporul?"

Numele meu???... De-acum în colo... Este SINGURĂTATE

"Eheeeei, mai dragi nepoți... Mergând ea pe alee, acolo unde scenariu se-nchide și deja apar culisele bătrâneții, acest print ia fost fidel pana în adânci bătrâneți... Cu toate ca a mai încercat ea sa mai...bata la ușa fericirii, totuși acest sur înalt și slab, desigur și gelos print al ei nu ia dat voie, și și-a revendicat a lui Cenușăreasa pân la adânci bătrâneți"


(-morala!!
- moraalaaa???? pfff.. deci n-ai înțeles nimic?)



( by madeofsteel )