Vă mai aduceți aminte cine este Bau-Bau? Sau cum ne mai speriau părinții noștri când eram mici? Cand nu erai cuminte sau cand nu vroiau ca tu să intri în odaie. Mai știi cu ce personaj te speriau? Pe mine și pe fratele meu ne speriau cu unui vecin: Ilie Marcu.
Pentru că atunci cand bătea cineva la ușă eu si fratele meu fugeam repede să deschidem înainte ca mama să se gândească suficient dacă vrea sau nu, să fie acasă. Până când într-o zi la ușă a sunat nea Ilie Marcu si cand am deschis ne-a salutat cu vocea lui groasă:
-"Bă! Ce faceți mă? Mânca-i-ar nea Ilie să-i mănânce.
Omul ăla a băgat o frică așa de teribilă in noi încât de fiecare data cand bătea cineva la ușă eu si fratele meu ne ascundeam sub pat. Îmi aduc aminte ca într-o iarna nici chiar Moș Crăciun cu un sac plin de cadouri, nici chiar insistențele mamei de al pupa le Moș in semn de mulțumire sau portocalele oferite drept șantaj (pe atunci cel mai de preț cadou) nimic din toate astea au reușit să ne scoată de sub pat pe vreunul dintre noi.
Mereu m-am întrebat de ce părinții noștri apelau la metodele astea așa de extreme pentru a ne dezobișnui de vr'un obicei sau pentru a ne face sa stăm cuminți câteva ore.
Acum însă am observat ca bau-bau a început să dispară. Nu se mai cântă melodii cu bau-bau, nu mai sunt jocuri cu omul negru, copiilor nu mai le este frică iar bau bau nu mai este ceea ce era odată.
Acum câțiva ani, nepoțica noastră Daria a venit in vacanța de vară in România. Cred ca avea vreo 5-6 ani iar bunica a rămas in grija ei. Sau Daria a rămas in grija bunici. (Da, așa e mai bine.)
Nepoțica era ca un iepuraș duracel, fugeam după căței, trăgea mâțele de coadă, lua ouăle de sub cloșca, intra la vaci, se urca in coșar. Ce să mai, o nebunie de copil. Bunica era terminată. Iar cand intra in casă aceeași nebunie. Bunica ca să ii taie un pic din elan se hotărăște să o pună la punct cu o tehnică străveche care a funcționa din moși strămoși - pana in ziua aceea: Bau Bau.
Așa că i-a spus: "Dăriuța mamaia, dacă nu stai locului pe scaunul ăla uite in odaie este ascuns ba-baul și dacă nu esti cuminte ăla iese si te mănâncă."
Fără nici o introducere Dăriuța mamaie zice:
"Iă!" și cu mai mult entuziasm adaugă "vreau să-l văd."
Hai mai zi ceva bunica dacă poți. Tu care ai crescut 2 generații cu bancul ăsta ți s-a cam înfrundaf povestea. Dăriuța mamaie a dat de pământ cu ditamai mitul. Astăzi Bau Bau a încetat din viață.
Zilele trecute însă am auzit o replică de speriat copilul. O mămică se plimba cu fetița ei de 3 anișori prin parc. La un moment dat copila se apropie de malul lacului care era in mijlocul parcului, moment in care mama intervine cu o frază, 100% marca I.L. Caragiale :
"Abiuța nu te duce la lac mami să nu cazi în lac, că este apa rece și adâncă si dacă cazi în lac mami nu știe să înoate. Vrei să moară mami?"
Un punct in plus pentru cei care își amintes celebra replică "vrei să moară mămițica" . Pentru ceilalți, citiți domnul Goe, nu se știe cănd apare puradelul la orizont și in caz ca nu funcționează cu Bau-Bau să ai un plan B. Sau poate găsești tu un personaj nou. (Sau dacă nu, te mai cultivi si tu nu-i nimic rău in asta - a se ține cont că nu este un comentariu sarcastic, ironic sau mai stiu eu ce.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu