Îmi amintesc când eu eram copil singurele momente când îți făceai "bagajul" erau două: 1)când mergeai într-o excursie cu scoala 2)când plecam dimineața la scoala si umpleam ghiozdanul cu cărți, caiete, penar, riglă, pachețel cu mâncare,ochelari....sau pistolul cu capse (ce vrei, dacă nu purtam ochelari).
Acum trăim în generația "Troley"-ului. Ori unde pleci iei cu tine un troley, toată lumea are un troley, unul mare. În troley îți incap toate bagajele. Și daca nu, mai îți iei o geanta de voiaj în mănă, un rucsac, o geantă de umăr, încă un troley. Am ajuns in așa hal încât facem bagajul si atunci când mergem sa cumpărăm pâine.
Iti iei cheile la tine, portofelul (in caz de...), bani de pâine, ochelari de soare, căștile, smartphonul, permisul de conducere si buletinul....si asta când in ziua de azi magazinul cu pâine este la colțul blocului si nici măcar nu trebuie sa stai la coadă (ca altădată) .
Gandește-te puțin cum ți-ar fi viață fără atâtea bagaje. Ca și cum mâine te-ai trezi si nu ai mai avea nimic, nu tu cameră foto, nu tu calculator, nu tu un dulap de haine, un hard disk extern de 2 terra, nu tu geluri de duș si alte cosmetice, nu tu telefon, nimic. Cât de greu ți-ar fi sa mergi prin viață?
Greu! Toate lucrurile astea care noi credem ca ne fac viața mai ușoară nu cumva ne-o fac mai grea. Dacă mâine ți s-ar încheia viața aici pe pământ si ar trebui sa pleci in grabă, câți dintre noi ar pleca si câți ar rămâne in urmă sa mai inpacheteze câteva lucruri?
Eu sunt in dezastru la făcut bagajul. Încep sa scot din dulap haine: "Și asta, si asta, si asta, si ăsta, si astea două si aști" le fac grămadă in pat. Apoi le fac grămadă in valiză. După care iarăși grămadă in pat de vreo încă două ori. Până la urmă o chem pe mama (da, si la vârsta asta o mai chem) Ea vine, spune niște cuvinte magice (cred) si in următorul sfert de oră toate hainele si aparatura se inpacheteză singure si intră in valiză pe rând ca animalele in corabia lui Noe (două câte două). Absolut toate. Bă mai mult, cateodata mai am loc să ingrămădesc si o carte deasupra pe care sa o citesc pe drum si o sticlă cu apă si un bocadillo.
O dată când lucram in Barcelona si a trebuit să vin acasă am încercat si eu magia ei. Am indesat haine până când colegul meu mi-a spus:
-"Mă da crezi că mai intră"
I-am spus plin de încredere:
-"Intră toate. Nu are cum"
Ei bine, bă a avut cum. A avut pentru ca până la urmă am rupt geanta de voiaj înainte sa plec la drum.
Așa este si viața noastră de multe ori, ca o valiză plină de bagaje. Indesăm acolo realizări si nerealizări, prejudecătile noastre, prejudecățile celorlalti, rude, prietenii, amici, colegi, părinți, bunici, prietenii prietenilor nostri, servici, copii, piața, cinema, vacanță la mare, inprumuturi la bancă, CAR-uri, o pungă de semințe, un covrig cu susan și o bere.
Credem că totul incape. Trebuie. Până când nu mai rezistăm. Stres, presiune, ansietate, nervi, remușcări. Imaginează-ți un troley cu toate astea. Si o geanta de mână, una de voiaj. Un tir dacă vrei. Până la urma ai reușit sa impachetezi si să bagi totul. Ufffff! Acuma uităte la tine, in ce poziție ești? Uităte la tine si imaginează-te, vizualizează cum te misti prin viața cu tot bagajul asta. Unde mergi și dacă incapi cu el cu tot. Imaginează-ți - dacă poat să încapă toate în imaginația ta.
Acum ia o pauză si gândește-te ce poți să păstrezi, nu ce poți să elimini. (Si poate într-o zi o sa ai/am puterea sa si fac/i asta.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu