Din categoria "Adu-mi te rog aia care se afla acolo, lângă ala"

   Nu ştiu voi cum sunteţi dar eu cînd mă gândesc la copilăria mea si la "Ozana cea frumos curgatoare" frate, vad atâtea lucruri care astăzi sunt pe cale de dispariţie de parcă am trăi intr-o poveste modernă cu Feţi-Frumoşi şi Ilene Cosînzene dar fara Zmeu.

  Nu ştiu cum sunt părinţi din ziua de azi, dar ai noştri erau tare pierduţi. Cel puţin ai mei, amîndoi, Sau cel putin noi, toti. Imi aduc aminte ca dacă trebuia sa te trimită sa aduci ceva, tata avea întotdeauna stilul lui de a-ți explica lucrurile:

  "-Te duci acolo la mine unde îmi țin eu sculele (atelier) si îmi aduci aia.Vezi ca e pus acolo pe ăla (raft sau banc de lucru) în spate de tot, este pusă acolo pe perete lângă toate alea ale mele. Vezi sa nu deranjezi alea pe acolo ca (urma încurajarea) te rup cu bătaia. Ai înţeles?"

  Tu te uitai asa la el si tocmai cînd erai pregătit sa întrebi "-Da ce aia?" el zicea:

  "-Ai înţeles sau sa îţi trag o palmă sa nu uiti?"

  Pleca-i. Ajungeai acolo, te uitai pe aici pe dincolo, nimic. Deja începea-i sa te înrosesti în obrajii la gândul ca o sa îţi dea sigur o palmă. Doar aia de acolo putea sa fie o grămadă de lucruri. Iar tu nici macar nu ai fost atent sa vezi ce facea. Macar asa poate aveai o sansa intr-un milion. Macar...

  După primele 5 minute venea primul "răcnet" de avetizare : 

  "-Haide odată, ce faci acolo, ai căzut în pivniţă?"

   Într-un final aveai doua variante. Ori sa aştepti sa vină el sa te caute, și credea-mă de obicei nu întîrzia mult după primul strigăt. Îl auzeai venind cu pas apăsat...dum-dum-dum (sunt langa tine acum - vorba cantecului)...si rostind printre dinţi parcă pentru el "-Ai face bine sa fi căzut în pivița" dar de fapt nu, nu era pentru el, era pentru tine.

  Faza aiurea cînd venea el după tine era ca nu aveai unde sa fugi. Faza aiurea dacă te duceai tu la el, era: 
  a) dacă te duceai cu mana goală, si îi spuneai ca nu ai găsit-o, sa te ajungă cu vr-un șut în cur/palmă după ceafă.
  b) dacă te duceai cu obiectul greşit...putea sa arunce cu el după tine. Asta in caz ca nu te ajungea cu vr-un picioar in cur/palmă după ceafă.

  Deci orice ai fi făcut nu aveai scăpare. Sau aveai.....puteai sa devii un inutil astfel incât atunci cînd tu mergeai sa îi oferi părintelui tău o mâna de ajutor sa-ti spună:

  "-Pleca mă repede de aici pînă nu stici ceva."

   Asa ca da, am trăit bine...am învățat sa supravietuim...iar astăzi...am învățat sa spunem "-Adu-mi si mie te rog ziarul." Si dacă cumva te întreabă "-De unde?" ştim ce sa răspundem 

"-Vezi ca e pe aia lângă ăla acolo unde imi tin eu alea."