De ce eu?

   Toata viaţa am auzit vorba asta peste tot: De ce eu? sau De ce mie? Adevărul este ca am avut si eu perioade în viaţa mea cand vorba mea preferata a fost De ce eu Doamne? Mă văicăream în fiecare zi, îmi puneam cenuşă în cap ca sunt cel mai amărît dintre muritori, ca-mi merge rău, da rău, da cel mai rău. Raul raurilor. Rau de tot. Ca nu am p'aia, ca nu am p'alalta. Si uite asa anii la rîndul, l-am tot tras de mînecă pe Dumnezeu..."-Hei, m-ai uitat Doamne? Ce-mi faci? Numai mie? De ce eu?" 

  Toate astea pană intr-o zi cînd am primit aceeaşi întrebare de la altcineva. Am încercat sa îi tot dau un răspuns dar nici unul din câte îi spuneam eu, nici unul măcar nu era suficient de bun. Mi-a spus: "-Mă aşteptam ca tu sa ştii răspunsul la întrebarea asta". M-am simţit mic, umilit si neputincios. Nu aveam un răspuns bun pentru prietenul meu. La ce bun așa un prieten?

 Si cînd eram gata sa strig "De ce Doamne" mi-am dat seama ca de fapt s-ar putea sa ştiu răspunsul. În toţi anii aceștia în care m-am luat de piept cu Dumnezeu, în care am căutat un răspuns nu am fost capabil sa vad ca toate de ce-urile acelea m-au făcut omul care sunt astăzi. Si deşi viaţa mea nu este cea mai fericită sau ce-a mai buna, cu toate ca nu sunt cea mai realizata persoana, iubesc viata pe care o am, iubesc tot ce am, astăzi mă simt bine cu mine însumi, un pic mai bine ca ieri si un pic mai puţin ca mîine. Sunt vesel în majoritatea timpului, familia mea este bine, bunici, rudele....am învățat sa fiu modest, sa mă mulțumesc cu ce am sa nu mă mai uit peste gard...sa sper ca mîine o sa fie o zi buna, sa deschid ochii si sa-mi vad de drum oriunde are el de gînd să se sfârșeasca. Pentru ca...ce pot face eu si n-am făcut ca sa-mi fie bine? 

Timpul schimba totul. Asta este ceea ce spun oamenii. Nu este adevărat. Fac ceva, schimb ceva Nu face nimic, nimic nu se schimba de la sine. Totul ramane exact așa cum erau.

  Am prietenii mei pe care sa îi pictez cu zâmbete. Am cu cine si de la cine primi un sfat. Am zile rele si zile bune si am cu cine sa le împart la jumătate. Deci....sunt bine, pentru ca, de ce sa nu recunosc, de cate ori când mi-a fost bine, am strigat vreodată la Dumnezeul părinților mei sa îi spun "Auzi Prietene....mersi! Pe bune, mersi. Ai făcut o treaba buna astăzi aici." In schimb, mi-am văzut liniștit de drum, fără sa mă uit în stânga sau în dreapta la ceilalţi, fără sa fiu atent la de ce-urile celor din jurul meu. Mi-am ascuns zilele bune în sân, departe de tot ce ar fi putut sa mi le strice, mi-am luat cu mine numai prietenii cărora le mergea la fel de bine ca mie...mi-am astupat urechile la întrebările celorlalți și am fugit gol pe plaje cu cer albastru si ape liniștite. Si a fost bine. Pentru o vreme, a fost tare bine.
  Acum...nici acum nu-i rău...doar ca acum nu mai fug, acum am prietenii cu de ce-uri.Toti avem. Așa că, citeodată îi ascult eu, altădată, mă asculta ei. Citeodată ne merge bine si rîdem, glumim, petrecem clipe frumoase împreuna. Altădată ne merge rău si ne mai scapă cate un "de ce eu Doamne?" Apoi iarăşi inventăm ceva bun si trecem peste, suntem iarăşi bine. Ce rost are sa pierdem timpul cu întrebări inutile? Mai bine am face ceva pentru noi. Pentru noi toţi. Pentru tine, pentru mine...pentru ei. Pentru atîtea milioane de de ce-uri. Așa de multele de ce-uri si poate mult mai serioase decît ale mele. Pentru de ce-urile unui necunoscut care nu are pe nimeni sa îl asculte, pe nimeni chiar si cu un răspuns nepotrivit. Nu are o casa, un zâmbet, o îmbrațisare, un umăr sau un număr de telefon unde sa sune măcar. Nu are nici un răspuns nepotrivit macar.....doar tăcere. 
   Am văzut oameni plângand pe strada de atîtea ori, si pentru ca nu am ştiu de ce, sau deoarece mi-a fost frica pentru ca nu stiam cum sa le raspund atunci cand or sa ma intrebe "De ce eu?", atunci am preferat sa schimba trotuarul. Stiu ca nu am răspunsuri bune de dat, nu sunt nici cea mai buna persoana, dar am un zambet si ceva buna dispoziție cu mine pe care putem s-o împărțim la o ceașcă de de ce-uri cu miere si o felie de lamaie, cînd ai tu chef. Caută-mă, am pofta oricând. Iar dacă nu am, putem face schimb....sau comparație.

  Toți credem ca de ce-urile noastre sunt mai mari sau mai importante ca ale tuturor, dar cînd esti fericit , cand esti multumit cu tine insuti, spune-mi, mai mult ca tine ce au ceilalti?