Mic tratat de șters la cur: Sinceritatea partea a III-a

  Cînd eram copil, mama bătea la cap cu o poezie despre un copil, care a spart o cană, dar...pentru ca fost sincer si a recunoscut, nu și-a luat omorul pe care mi-l luam eu de obicei cînd făceam câte o nefăcută si minţeam ca nu stiu cine a fost. (Doah! Adică noi eram trei, avea de unde alege) Așa ca mama mi-a spus într-o zi ca dacă o sa fiu sincer si o sa spun mereu drept nu o să mă mai bată. Sau o să mă bată dar mai puțin, nu mai știu.
  Acum de cînd sunt om mare încerc sa evit pe cât pot sa mint si sa fiu cat pot de sincer, câteodata pana la idioțenie chiar. Ce am învățat? Poezia cu Nelu nu prea mai este valabilă astăzi mai ales cînd vine vorba de a fi sincer...cu o femeie. Nelu = Big trouble, așa se traduce. Probabil mama a fost singura femeie care stia poezia asta.

 "Nelu a spart o cană: plici! 

Neatent, ce poţi sa zici?

Se gandeste, se gandeste...

Cana, nu se mai lipeste...

Vine mama:
- Ce-i cu tine?
- Ce s-a întîmplat copile?
Lacrimi mici apar sub geană,
-  Nu-i nimic, am spart o cană!
- Rau, dar nu pot sa te cert,
- Ai spus drept si-acum te iert!" 

  Revin, problema mea acută este sincer, sinceritatea. Asta spun eu, fetele spun altfel la simptoma asta, de exemplu spun ca trebuie sa fiu sincer dar mai delicat, ca, câteodata sunt prea direct, ca nu prea mă pricep la făcut complimente, ca iau totul prea în serios sau ca sunt prea serios uneori, în funcţie se situaţie. Apai acuma decideți-va si spuneți drept, vouă v-ă place sa va minţim, așa-i fetelor?
  Pai hai sa va dau un exemplu. Mergi cu ea la cumpărături, si si-a luat o haina așa la întâmplare....eu știu, sa zicem ca a ales o bluză cu volănașe si chestii. Tu te tot uiți cu coada ochiului după rochița scurte si subțiri pe sub care sa sufle vântul, tricouri cu decolteu si pantaloni stramți iar ea, ce alege...bluză cu volănașe? Poah! Leșin. Se invârte pe lângă, o pune pe ea, te întreabă, tu stranbi din nas, ea tot nu e convinsa, merge la cabina de proba, o mai pune iarași pe lănga ea, se uita în oglinda, se uita la tine, tu te faci ca ploua, totuși ea se schimba, se uita în oglindă se invârte, se uita la tine, tu te faci ca nu întelegi, îți zambește si te întreabă ridicînd din mînii "Eeeee?", tu ridici la rândul tău din sprâncene "Hmmm!" - nimic, tot nu e convinsa. Opreşte vînătoarea, vreo doua, mai întreabă si încă vre-o 3 puștoaice si o mămică....tu eşti negru, te uiți la toate manechinele din vitrina, fluieri, poate se prinde ca nu îți "prea" place, pana la urma se decide...o cumpara.
  Ajungeți la casă, sugi o coada de vre-o 20 si ceva de persoane, vorbiti de orice mai puțin de ce își cumpăra ea, ajungeti intr-un final la casa, te întreabă "Zi o iau?" tu evident indiferent raspunzi evaziv "Dacă ție îți place.." ea evident o cumpăra. Mergeți acasă, o îmbracă, se invârte, se uita în oglinda, si inca in una, merge prin casa imbracata cu ea si intr-un final, entuziasmata pana peste cap de noua ei achiziție, te întreabă si pe tine "Cum îmi staaaaa?". Aproape ca rămâi prost si gândești pentru tine (-Ita mă, muta vorbește!) apoi, îi raspunzi sec "Tu nu vezi ce culoare are, cu ce o sa o asortezi? Te arata așa fără forme, si cu volanele alea ce's cu ele ca eu nu le vad farmecul. Cine te crezi, Fantoma de la Operă? Pai d'asta purta mamaia cand era fata mare...(sa mai zic sau sa mă opresc aici?)" 

Si daca arat ca imi pasa primesc un bonus?

   Neagra, așa se face. Suparata foc, se dezbraca de bluză ca un uragan de gradul patru...se aude cum se rupe materialul în mâna dracilor care au apucat-o, apoi o zvârle hăt colo "Esti mulțumit?!" te întreabă ea răsarit "Uite ce ai facut!" (uuuy!) "...puteai sa spui si tu de la început înainte sa o cumpăr"...discuția poate continua, argumente sunt căcălău....sinceritatea valorează un rahat, ori o perii, ori o minți (nitel), ori zici cum vrea ea (sa audă) dacă vrei sa fie multumita, nu ai alta soluție.
   
  Sinceritatea nu se măsoară în nivele de sinceritate. Sinceritate standard....apoi sinceritate de nive 1, nivel 2, sau in funcție de persoana/cerințe. Dacă-i femeie, poți sa adopți o sinceritatea mai "maleabila", deci poți sa denaturezi un pic contextul "Draga, dar tu nu esti grasă! Grasă-i aia de colo..." Dacă vorbești cu un bărbat (sau cu mama, ca ea știe poezia cu Nicu încă) atunci treci pe sinceritate standard. Trebuie sa le ai setate pe automat, să fii rapid. Ei, dar vezi tu, noi băieți trecem cam greu dintr-o "viteză în alta" pentru ca suntem setati manualul. Sau pur și simplu, nu știu eu să mint. Ca doar minciuna este opusul sincerități, nu?