Buimac de toata cearta si galceava de aseara, un traznet imi strapunge capul ca o sageata...
deschid ochii si vad… vad valuri de fum, fum gri ce imediat imi pune la lucru amintirea, simt miros a cenusa.
a fost o noapte rea, cea mai rea. Intind mana pipaind timid lipsa unos degete. dar mimic.
imi ridic privirea si o vad cum ii ard ochii inchisi si innecati in lacrimi…
vad cum pomul din care am rupt aproape toate frunzele dragostei numai poate oferii nimic si zace in propia-i cenusa. am ars ultimele frunze si am suflat in jaratec pana a sosit ploaia sa impuna irefutabil desolarea. atunci cand noaptea a ajuns si ne-am vazut in intuneric orbi de frica care ne inconjura, am aprins din ramurile pomului o mica flacara sa ne incalzim recile si ude suflete dar nu ne-a fost de ajuns. am tot tras si jumulit coaja copacului numit dragoste, cochetand cu gandul ca este doar un "pom"…
… a fost o seara agitata destul de imbulzita si degeaba mai scraznesti din dinti, caci printre ei iti ies afara toate gandurile, acum deja tarziu de spus. ca nu a trebuit sa fie cum a fost sa fie… ca acolo unde trebuia sa fie sare-ntre cuvinte-a fost lamaie, si atunci cand am gresit ne-am abaricadat sub coaja noastra de mandrie, acolo-n scorbura numita 'Rautate si Orgoliu'.
Acum pasesc descult prin mlastina aceasta cenusie, calcand in locurile mai uscate si-ncercand sa ies la liman…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu