Evoluția mersului la toaletă. De la hârtia din "scânteia" (când era) la servețele umede care nu ne lipsesc astazi. Un pas mic pentru mine un pas mare pentru omenire.
Saptamana asta am ramas fară servețele umede și a fost "nașpa" rău sentimentul. Adică servețelele umede au devenit o necesitate in ziua de azi. Imi si amintesc clipa când acum câțiva anii in urmă cumnatul meu (de-al doilea) a aparut la mine acasa cu o cutie de servețele umede după el. Am zis "Bă asta e cam nebun!" Adică cum să...cu alea ude...acolo. Buuuuh!
Acum insa, servetele umede sunt un "must be" pe lista de cumpărături a orcărui cetățean cu card si supermarket la 5 minute de casă. Si mă intreb de unde transformarea asta? Adică haide să fim seriosi, voi ați uitat hărtia aia igienică gri? Aia cu sulurile mici, inguste cu hârtie aspră si fără carton la mijloc?
Sau hai să merg si mai departe, și să vă intreb de paginile din "Scânteia" mototolite ca să fie mai fine, de almanahul "Flacăra" cu 200 de paginii care ajungea pentru un am intreg la toata familia, iar dacă erai econom puteai să aprinzi si focul tot cu el, măcar pănă in februarie dacă iarna era mai scurtă. Si nu că as vrea să vă maltratez, dar poate ati mai auzit istorii despre coceanul de porumb bătut sau alte bazaconii despre care imi e silă să vă mai spun acum (că's sensibil). Si dacă nu mă credeți intrebă pe cineva nascut undeva la tară inainte de 79.
Adică Românul era Bear Grylls, era om, era bărbat bă. Barbat, da bărbat! Acum ne-am transformat toti in niste domnișoare libidinoase care vrem ca totul să ne fie soft. Adica asa, click aici. Noi care până mai ieri ne uitam la filme porno hardcore in timp ce ne spălam pe dinți să mergem la școală. Noi care purtam șoșete si plovor si mănuși de lână rupte'n călcâie. Care mâncam cu mâna și gateam la ceaon și la pirostrii si spălam vasele cu Tix. Care habar nu avem ce-i ăla pampers si pe care i-a văzut in puța goală tot cartierul si plajele de la Dunăre până la Marea Neagră. NOI!
Acum ne irităm de la orice mai puțin de la prostie. Avem pielea sensibilă dar sufletul aspru. Ne induioșăm la suferința animalelor dar foarte des uităm să mai fim oamenii pentru doar un leu (de hartie). Ne gândim doar la noi si la curu' nostru daca este curat si uscat in timp ce alti dorm in mizerie. Postăm copii cu tumori gigantice pe facebook dar nu am mai mers cu colindul la o casă de copii de anii buni darămite să le mai ducem o bomboană cu lapte. Noi care condamnăm războaiele dar ne folosit de căstigurile generate de ele. Noi suntem noua scleroză sensibilă a secolului XXI modificata genetic.
Scuzați-ma am o urgență sensibilă la baie. Nu, nu am scaun, mă trece doar căcarea, atât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu