09 aprilie 2012
Cobor pe peronul singuratati mele
Imi caut un loc, mă așez in tacere
Este aglomeratie mare de vise
Din multe ce-au fost, prea putine au ramas
iar restul sunt interzise.
Timpul a depășit orice așteptare
Astept in tacere, metroul n'apare
Mă ridic incruntat sub povara de vise
Mă uit spre tunel cu speranțe deschise
m'așez înapoi cu alte premize
Încep sa urasc călători din jur
Ce inca mai spera la ceva mai bun
De as putea as ucide la vise
Le-as arunca in fântâni parasite
as pune hotare si turnuri de veghe
As parjoli totul fara sa preged
Cobor pe peronul de vise pierdute
Nu am bilet iar ele sunt multe
Se uita la mine, cu jind si cu dor
Se uita tacute si toate mă vor
Dar eu nu mai sunt, copilul din mine
viseaza la vise visate cu tine
Minutele trec si trenul nu vine
Nu stiu dacă plec sau vin către tine
Imi planuiesc singurătatea pe șine
Nu stiu inca traseul prea bine
La tine am un semn marcat pe o harta cu litere fine
Nu am nevoie de vise pe șine
Vreau sa trăim clipa in sine
Sa las sau sa iau iubirea cu mine
Nu am nevoie de vise cu tine
Nu mai astept metroul, o iau pe jos
Așteaptă-mă te rog la ieșire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu