Pentu toate persoanele care la un moment dat mi-au spus ca sunt rau sau ceva de genul (nu ca nu as fi, dar totusi eu cred ca nu sunt suficient) vreau sa v-a multumesc. Datorita voua imi propun in fiecare an sa fiu mai bun. Si anul asta mi-am propus din nou...asa ca multumire v-am scris o poezie.
Răul!
Tu-mi spui că's rău atuncia cand răspund obraznic orișicui
Sunt rău pentru ca ridic tonul
sau ca ma enerve ca boul
Tot "răule" imi spui și când glumesc
si cand de glumă bun nu sunt
Și sunt tot rău când te privesc
și când te uit și când lipsesc
și rău răurilor's sunt.
Acum nu că-mi caut scuză
dar răul asta mă amuză
un om care urzeste planuri
de al distruge pe ăl'lalt
aruncă vorbe cu venim,
de rău vorbește, nu puțin
si pune pe alți împotrivă-ți,
dar râde-n și-ți zâmbeșten față
și spate moartea-ți plănuiește
se dă prieten cu or'șicarea
și la sărac ii da un ban,
ia la bătrâne săru'mâna.
Atunci mă rog o draga mea
e bun acela'n mintea ta
sau rău sunt deci rămas doar eu?
Eu sunt cum sunt și când mă vezi,
si-s bun chiar daca nu mă crezi.
In mintea mea eu's om cinstit,
pe nimeni nu am jefuit,
mă rog mereu să fiu mai bun
dar rău adesea mă răpun.
Un gând mai rău decât cel bun.
Nu vreau sa crezi ca sunt nebun
dar cand imi spui tu că sunt rău
acuma imi vine gând sa plec la drum,
departe de tot ce-am sa-ti spun.
Ca de ma crezi asa, socot
ca ma urăsti de la'nceput.
Si nu'nteleg ce tot ai vrut.
De sunt asa cum tot îmi spui,
mai dute pe la care nu-i.
Si sa te vad realizată
cu bunul bun ce grija-ti poarta.
Eu sunt și-așa am să răman
zâmbesc da's rău,
si nu mai pot de dorul tau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu