Urasc oamenii care...
...care sunt proaspăt
mămici/tatici. Me enervează la culme "diminutizarea" fiecărui căcățel pe
care il face cel mic, si accentuarea lucrurilor in asa fel incat tot ce face el este "awesome". Asa deci si prin urmare, vineri m-am întâlnit cu un amic din generație mea
care are un baieței. L-am salutat si am zis sa vorbesc un pic cu el sa vad
ce mai face. Aiurea. Mi-a povestit ce a facut ala mic cu o zi inainte
începând de la ora 9.00 PM pina in jur de ora 5.00 AM.
Haideți sa vedeți
de ce nu este bine sa întrebi un prieten vechi ce măi face, după ce a
devenit tătic. Exista si o excepție, prietenii la care chiar tii. Si
mult, chiar foarte mult. Altfel e grav.
Stenograma unei discutii simple cu un tatic complicat:
"-Salut!"
"-Salut! Ce mai faci mă, nu te-am mai căzut de un car de ani?" zic.
"-Bine, uite cam obosit ca de dimineața ala mic s-a sculat la 5."
"-Aiurea!" zic
"-Aseara am fost cu el in orașelul copiilor si i-am luat o mașinuță si o mingiuță."
"-Aha. Si nevastata ce face?"
"-Bine, pe acasa cu ala micu'. Pai aseara s-a culcat la 9, a dormit tun."
"-Si ai tăi ce mai fac?"
"-Bine.
Pe acasa cu ala mic, aseara au vrut sa joace cu el dar a adormit
devreme. El de obicei se culca la 10-11 si doarme pina a doua zi la
9-10..."
"-Fratetu' ce mai face?" i-o tai eu repede.
"-Bine. Nu prea
am mai vb cu el ca... sunt toată ziua cu asta micu'. De dimineața m-a
dus la el ca s-a trezit la 5 (aham, stiam eu ca era mai lunga treaba) si
a inceput sa plânga si m-a dus la el "ce vrei mă tati, ce vrea băiatu'"
si lăsase mașinuța si mingiuță pe măsuța de la tv si făcea "A! A! A!"
spre mașinuț, stii." Nu, nu stiu.
"...l-am luat din patuț si a luat-o la fuga spre
măsuta de la tv. Sa vezi cum fugea. A luat mașinuță si mingiuță după
masuta de la tv si sa vezi cum făcea cu ea in mana: "A! A! A! A!"
Ma eu iubesc copii sa nu mă înțelegeti greșit dar cind a ajuns la faza cu
"căcuță", "puțulică","coite", "bucușoare", "pempăraș" si "lăpticuț" deja a trebuit
sa ii spun ca imi pare rau(tz) dar am o gramada de treab(utz)a dar ca o sa imi
fac timp sa trec pe la el (vreodată-never) sa mai stam (in veci vecilor, sper
ca nu)de vorba. L-am salutat din mers cu un "imi pare rău-răuț ca nu mai
pot sa staut, dar am un "căcuț" între "bucușoare" despre care sper sa am
ocazia sa iti povestesc altădată. Bye"